Șeful la cazan 
E un pic straniu să te întrebi ce ar crede un poet mort de mulți ani despre Chat GPT sau poezii scrise de inteligența artificială.
E însă și mai straniu să dai peste răspunsul la întrebarea asta răsfoind aiurea o carte a sa (Fiziologia poeziei) și să realizezi că multe din frământările actuale pe subiectul acesta erau întâlnite și atunci.
De exemplu ce părere avea Nichita Stănescu despre posibilitatea ca o inteligență artificială să scrie literatură în locul oamenilor:
Așadar, un calculator / AI poate scrie ca Shakespeare, dar asta doar pentru că a fost programat să facă asta. În absența lui Shakespeare, AI-ul nu ar putea scrie ceva asemănător de unul singur.
E interesant cum el vede creația umană ca bază a oricărei chestii create de un AI, ceva ce poate fi imitat, dar nu creat de la zero.
Comparația cu ceasul și timpul e foarte interesantă și cumva arată că Nichita Stănescu își merită laudele primite ca poet.
Într-o altă parte a cărții avem ceva mai multe detalii despre cum vedea el problema:
E practic ideea din prima secțiune elaborată mai clar. Practic valoarea actului creativ rezidă în materialul sursă folosit de AI, nu în ceea ce scuipă AI ul. Deși produsul finit poate fi foarte bun și similar cu al unui poet, el nu ar fi posibil fără materialul sursă. Mai mult, creația AI-ului e bazată pe probabilități, nu pe intenție și creativitate. Cumva Nichita Stănescu de acum foarte mulți ani înțelegea principiile de bază ale AI-urilor mai bine decât mulți din oamenii care își dau cu părerea azi. Iar asta nu ar trebui sa ne surprindă, principiile din spatele AI-urilor de azi au fost dezvoltate în mare parte în perioada anilor 50, 60 și 70. Am explicat pe scurt cum funcționeaza Chat GPT intr-o alta postare așa că puteți compara ce ziceam acolo cu ce zice poetul.
Și pentru că mă plictiseam am zis să întreb și pe Chat GPT ce crede el că ar spune Nichita Stănescu despre AI-uri care scriu poezii.
Iată răspunsul:
It’s difficult to say for sure what Nichita Stanescu, a renowned Romanian poet, would think about poems written by artificial intelligence as he passed away in 1983, long before AI-generated poetry became a reality. However, based on his poetic beliefs and philosophy, it’s possible to make some educated guesses.Stanescu was known for his emphasis on the power of language and the ability of poetry to convey deep emotions and insights into the human experience.
He believed that poetry was a form of communication that could transcend the limitations of language and connect people on a deeper level.
Given this perspective, it’s unlikely that Stanescu would view AI-generated poetry as genuine poetry, as it lacks the emotional depth and personal perspective that he valued in poetry. He might argue that AI-generated poetry is simply a clever imitation of poetic language, lacking the authentic voice of a human poet.That being said, it’s also possible that Stanescu would be intrigued by the idea of AI-generated poetry and the ways in which technology is shaping our understanding of language and communication. He might see it as a fascinating experiment in the limits and possibilities of human creativity and expression.Overall, it’s difficult to say for sure what Nichita Stanescu would think about AI-generated poetry, but it’s likely that he would approach the topic with a mix of skepticism and curiosity.
Sincer să fiu m-am mirat un pic de răspuns pentru că reflectă destul de bine părerea lui Stănescu. Așa că am vrut să văd dacă ăsta e un raspuns standard al Chat GPT indiferent de poet sau e bazat pe ceva real.
Așa că l-am întrebat și ce părere ar avea Eminescu despre AI-uri care scriu poezii. Din păcate răspunsul e foarte similar cu cel de mai sus. Nu mai dau copy paste la tot răspunsul, doar la partea de interes:
Given these beliefs, it is possible that Eminescu might have been skeptical of the idea of artificial intelligence writing poetry, as it does not involve the same kind of subjective, human experience that he saw as essential to the art form. However, it is also possible that he could have been intrigued by the idea and viewed it as a new form of creative expression.
Așadar răspunsul e unul standard și nu are legatură cu părerile oamenilor aștia. Din nou, probabilități nu inteligență reală iar asta se vede în răspunsuri.
Una peste alta se pare ca Nichita Stănescu avea dreptate, valoarea artistica e în materialul sursă, nu în ce produce AI-ul.
P.S: Sunt oameni în România care trăiesc din a studia ce au zis poeți și scriitori morți, dar cumva nimeni nu pare să fi observat că Nichita Stănescu a avut păreri despre inteligența artificială despre care se vorbește peste tot?