Destul de des apar articole prin presa sau pe bloguri pe principiul: de ce tânjesc tinerii din ziua de azi după comunism? nu știu că era nasol? Apoi urmează un rant de 15 pagini cu ce nasol era pe vremea comunismului și ce bine e acum plus ce ingrați sunt tinerii că nu știu cum au suferit generațiile anterioare.

Dacă vreți un exemplu tipic de astfel de rant citiți guest postul ăsta de pe blogul lui Vali Petcu, care are toate ingredientele de care ziceam mai sus:

Am mai zis-o pe-aici și-o zic din nou: în Comunism bătaia era pe toate gardurile. Era atât de frecventă în viața unui copil, că aia de o primeai aleator pe stradă de la cei de vârsta ta devenise rutină. Când erai elev la generală te băteau așa – din principiu. Nu exista chestie care să nu se rezolve cu bătaia. 

Deci comunismul era de vină pentru că luai bătaie. Se știe că în ziua de azi nu se mai ia bătaie, de aia e plin tik tokul și știrile de chestii de genul ”tânăr / tânără filmată în timp ce lua bătaie”.

Dar am să spun cum, pentru un copil, televizorul era neglijabil, că arăta doar pureci. Că aveai 3 tipuri de dulciuri și două tipuri de înghețată. Că singurul suc era Brifcor și – uneori – găseai Pepsi dat pe sub mână.

Adică nu mai plăngeți bă după comunism, că pe vremuri nu aveam nimic bun la TV și erau doar 3 feluri de dulciuri. Spre deosebire de acum unde ai toate lăturile la TV și 15 feluri de dulciuri și înghețată. Serios, știți pe de rost măcar 3 branduri de dulciuri? Sau două tipuri de înghețată? Când vine factura la gaz vă spuneți ”o fi mult, dar pot să îmi cumpăr mai mult de 2 tipuri diferite de înghețată”? Când vă dați seama că nu vă permiteți să cumpărați un apartament de 40 mp sau o garsonieră la periferie vă consolează că Pepsi nu se mai dă pe sub mână?

Nu nasoleală de-aia de tip ”nu pot ieși în club în weekend” ci nasoleală de-aia de tip ”a auzit vecinul că asculți Radio România Liberă pe ascuns și ți-a trimis Securitatea în control”.

Strângea Securitatea românii una două când îi prindea că ascultă Radio România Liberă. Erau pline beciurile de români prinși cu radioul ilegalist. Toată lumea asculta RRL, toată lumea știa că toată lumea ascultă, inclusiv Securitatea știa asta. Nu avea sens pt Securiști să salte lumea pentru așa ceva decât dacă erai tâmpit și te apucai să urlii în gura mare că tu faci asta și faci pipi pe regim, ceea ce nu poți face nici azi fără să te salte mascații.

Ce era nasol atunci?

Eu am o teorie pe subiectul ăsta: ori de câte ori cineva se plânge că pe vremea comuniștilor era nasol că nu aveai TV și decât trei feluri de dulciuri și înghețată, eu presupun că acea persoana a dus o viață bună sub comuniști sau era doar un copil și asta îl deranja.

Eu îmi aduc aminte din comunism că stăteam cu mama la coadă la alimentară să luăm mâncare pe cartelă. Îmi aduc aminte că aveam apă caldă doar 2 zile pe săptămână și nu erau chiar zile întregi ci anumite ore. Îmi aduc aminte că era frig în apartament și de câte ori mă duceam la bunici la țară ceream să bage cât mai multe lemne în sobă ca să simt căldură dogoritoare iarna.

Și dacă îi întrebi pe oamenii care munceau în fabrici în perioada aia ce era nasol îți spun cam același lucru cu ce am zis eu mai sus plus nervii creați de activiștii de partid care erau peste tot și propaganda lor. Erau însă destui în perioada aia care o duceau bine, mai o chestie pe sub mână, mai cineva pe la partid să îi ajute și pe care problemele materiale nu îi deranjau așa tare.

De aia ori de câte ori cineva zice că era nasol în comunism pentru că nu aveau filme la TV și 3 feluri de dulciuri eu mă gândesc automat că acea persoana făcea parte din categoria celor care o duceau bine, pentru că nu astea erau problemele atunci pentru marea majoritate a oamenilor.

Încă o paranteză, cei care zic că pe vremea lui Ceaușescu nu era TV decât 2 ore sunt aceeiași care spun că ei nu se uită la TV pentru că ei sunt mai buni de atât.

De ce tânjesc tinerii după comunism?

Dintr-un motiv foarte simplu: le e greu să trăiască o viață decentă în actualele condiții. Haideți să ne gândim la piramida lui Maslow, aia cu nevoile individului:

Cu cât nevoile sunt mai aproape de bază cu atât e mai nasol dacă nu sunt satisfăcute.

La baza piramidei sunt nevoiele fiziologice, adică să ai ce mânca, unde dormi, chestii din astea. Zoomerii se plâng că e scump să își îndeplinească nevoile fiziologice și nu le rămân bani pentru mare lucru de deasupra.

Deasupra e nevoia de siguranță, adică să nu îți intre cineva noaptea în casă peste tine, să nu îți fie frică să mergi pe stradă, să nu stai cu teamă că nu ai unde dormi mâine sau că îți fură cineva portofelul. Să ai propria locuință intră tot în categoria asta.

Ce spun tinerii e că ei nu își permit să aibă propria locuință pentru că nu le rămân bani. Apropo, postarea aia de la zoso de pe blog plecase de la o tipă de pe tiktok care spune că nu își permite să își cumpere locuință deși a lucrat nu știu câte joburi.

Ca să recapitulăm, nevoia de la bază de tot e îndeplinită cu greu și nu rămân bani pentru cele de mai sus, inclusiv cea de siguranță, asta e problema semnalată de mulți zoomeri.

”Da, dar și pe vremea noastră…”. Vremea noastră nu mai e, în ziua de azi majoritatea românilor își iau primul credit pentru casă la 35 de ani. Mai tineri cei din Gorj, care își iau la 32 de ani, cei din Brașov și București la 35. Și recunoașteți că e un surprinzătoare statistica asta și nu vă așteptați la ea.

Nu au dreptate oamenii ăștia când se plâng dacă probabil își vor lua primul apartament la 35 de ani?

Nici generația mea nu o duce mai bine, dar majoritatea celor din cercul meu de cunoștiințe și-au luat credite în jur de 30, nu de 35, deci un pic mai bine.

Și dacă așa stau lucrurile ce le spunem zoomerilor? Să stea să rabde până la 35 de ani? Să stea în chirie până la vârsta aia într-o țară în care închirierea e ca în Vestul sălbatic și nu ai protecție nici ca proprietar, nici dacă ești chiriaș?

Trecem peste faza cu locuințele, nevoile de mai sus din piramidă nu sunt satisfăcute doar cu bani, dar fără bani e greu să faci mare lucru cu ele în vremurile noastre. Exemplu concret, vrei să ieși în oraș cu prietenii, unde te duci ca să nu te coste bani mulți? Cât de des îți permiți să faci asta?

Dacă trăiești la oraș e greu să ”ieși” undeva fără să cheltui o gălăgie de bani.

”Puteți să mergeți unul la altul acasă” mi se șoptește în cască. Unde? Că zoomerii stau cu părinții în mare parte, nu în chirie. Mergeți în fiecare weekend la prietenul ăla căruia i-au luat părinții apartament? Sau la ăla care își permite chiria din București sau Cluj?

E o lume tristă dacă ești zoomer.

Nu era tristă și pe vremea noastră?

Eu am crescut în capitalismul sălbatic al anilor 90 și am luat în dinți criza din 2009 – 2010, erau vremuri mai nasoale decât cele de acum. Dar în perioada aia nu aveam social media și nu ni se băgau în cap non-stop idei că toată lumea o duce mai bine decât noi. Dacă ești zoomer ai crescut cu Instagram și acolo vezi doar haine mișto, excursii în străinătate și poze aranjate.

Presiunea mentală să ajungi ”ca ei” e mai mare la ei decât era la generația mea. Toți prietenii mei de la bloc erau rupți în cur ca mine, nu erau diferențe semnificative între noi. Azi toată lumea din generațiile tinere încearcă să arate că ”are cu ce” chiar dacă sunt rupți în cur. E o presiune mentală mare care îi face pe zoomeri să fie panicați că sunt lăsați pe dinafară (FOMO) și îi transformă în niște creaturi foarte superficiale. Eu nu am simțit nevoia să impresionez pe alții atât de tare cum o simt ei.

Ce e nasol la zoomeri

Pe de altă parte trebuie spusă și chestia aia nasoală despre zoomeri: sunt mult mai haotici și mai puțin pregătiți decât vechile generații. Nu spun asta pentru că sunt bătrân și ”pe vremea mea se muncea și se făcea școală, nu ca acum”. Când intră în câmpul muncii, în medie sunt mult mai slab pregătiți decât generațiile anterioare. Lucrez cu zoomeri, am avut multe interviuri cu zoomeri și am avut ocazia să compar generațiile, lucrurile nu merg în direcția bună.

Chiar și cei buni pe care i-am angajat au probleme cu superficialitatea în a aborda munca. Cel puțin la început dacă le dai să facă ceva te alegi cu o spoială de formă, fără un pic de reflexie dacă ceea ce au scris și răspuns poate avea mai multe unghiuri și răspunsuri. Apoi trec la altceva pentru că le e greu să priceapă că unele lucruri sunt complexe și au mai multe nuanțe, nu e doar alb și negru.

Atitudinea asta le afectează din păcate și abilitatea să înțeleagă cum ar trebui abordată propria lor viață, pentru că totul la zoomeri trebuie să fie liniar și predictibil. Dacă ceva nu le iese din prima în viață e vina societății care e împotriva lor. Pentru ei boomerii au luat totul și nu mai e nimic pentru ei, societatea trebuie schimbată și totul să fie mai socialist și mai comunist în viziunea lor. Nu contează că asta e adevărat la americani, nu la români, ei oricum își iau ora exactă de afară, nu din România.

Atitudinea superficială, faptul că nu prea pot să facă mare lucru cu piramida aia de mai sus și privitul spre Vest e un cocktail toxic pentru mulți dintre ei și din păcate începe ușor ușor să se vadă treaba asta.

Generațiile actuale nu înțeleg

Degeaba le spuneți zoomerilor că libertatea e mai importantă decât orice altceva, nu vă vor crede. În fond, cui îi pasă de principii pe stomacul gol?

Cam asta nu înțeleg toți cei care se rățoiesc la zoomeri: ”voi nu știți cum era pe vremea aia!” Exact, zoomerii nu știu, dar nici voi nu știți cum e să stați cu părinții la 25-30 de ani pentru că nu vă permiteți măcar o garsonieră.

Pe de altă parte, ai cui copii sunt zoomerii? Ce vârstă au părinții dacă ai lor copii sunt acum zoomeri? Fix vârsta celor care urlă la zoomeri că nu era mai bine pe vremuri? Wow, ce coincidență, e ca și cum zoomerii sunt copiii ălora care urlă la zoomeri că era nasol comunismul în timp ce le mai dau niște bani petru chirie.

E o frustrare generală în România, parțial cauzată de probleme locale, parțial copiată din Vest și toată lumea ține să arate că ei au dreptate iar ceilalți sunt proști. Totul presărat cu niște inegalități sociale și economice destul de evidente, dar abil mascate.

Dacă vreți să nu se mai uite cu jind copiii după comunism, reparați țara în care trăiți aș zice.

========================================

Nu scriu foarte des așa că dacă vreți să primiți o notificare când postez ceva lasați un mail mai jos

Cineva de la Poșta Română a zis că face un lucru bun și a reușit să își pună în cap partea progresistă a facebookului românesc.

Pe scurt, cine se ocupă de social media la Poșta Română a scris o postare pe Facebook unde vorbește despre o doamnă care lucrează ca factor poștal în unul din multele sate ale României profunde. Postarea în cauză ar fi putut fi ceva banal despre viața factorului poștal în România rurală și nu s-ar fi întâmplat nimic. În loc să facă asta cei de la Poșta Română au descris într-o postare lungă cum decurge ziua de muncă a unui astfel de om.

Pentru cei dintre voi care nu știu, poștașul e un om foarte important la sat. În multe privințe el e la același nivel, dacă nu chiar mai sus decât doctor sau preot. De ce? Pentru că poștașul (factorul poștal cum i se spunea pe vremea când îmi petreceam copilăriile pe la bunici) e omul care aduce pensie și ajutoarele sociale. Dacă el se îmbolnăvește și nu poate bate ulițele satului e grav pentru oamenii în vârstă care nu se prea pot deplasa până la primărie (aflată uneori și la 10-20 km distanță).

Poștașul în mediul rural face parte din puțina infrastructură a României rurale care încă funcționează iar o potențială dispariție a sa ar fi catastrofală pentru mediul rural.

Doamna Iolanda (cum se numește poștărița) trebuie să acopere satul Gârcini, sau cum i se mai spune în zonă ”Țigănia”. Dacă citiți postarea o să vă treziți în fața unei radiografii a societății rurale românești, într-un sat unde multă lume trăiește din ajutoare sociale și e de etnie rromă. Se vorbește despre sărăcie, oameni cu handicap, executări silite de la ANAF, oameni care au trecut pe la pușcărie și așa mai departe.

Cam tot ce e descris în postarea aceea de pe Facebook e în linie cu ce am văzut eu cu ochii mei și cu ce am auzit că se întâmplă în continuare în mediul rural de la oameni care sunt poștași acolo.

Așadar avem de-a face cu o descriere destul de fidelă a realității rurale.

Ce te lovește când citești acea postare e cât de multă sărăcie e în continuare în România și cum puținul ajutor dat de stat, dar și legătura cu statul român al rromilor din acel sat se face aproape exclusiv printr-o singură persoană: poștașul.

Ce fel de reacție credeți voi că ar fi trebuit să genereze această postare în rândul bulei de stânga progresită din România?

• ”iată ce dificilă e viața acestor oameni, ce am putea face să fie mai bună?”
• ”statul român a eșuat în a ajuta acești oameni, haideți să facem ceva în privinița asta”
• ”de ce sărăcia și ajutoarele sociale se concentrează atât de tare în rândul populației rrome? ce putem face în privința asta?”
• ”de ce satele României depind atât de tare de ajutoare sociale?”
• ”ce se întâmplă dacă Poșta Română se privatizează și dispar poștașii din mediul rural?”

Ei bine, m-am înșelat, nimic de genul acesta nu a apărut prin bula de stânga românească. Pentru că bula românească aparent nu e preocupată de chestii care țin de starea materială a oamenilor descriși în acea postare. Asta ar fi prea socialist-marxist pentru stânga românească. Dar am văzut reacții în linie cu ce se întâmplă în stânga progresistă anglo-saxonă și probabil cea mai reprezentativă e cea de mai jos (sursă):

Domnul Duminică este sociolog, profesor universitar și directorul executiv al Fundației Agenția de dezvoltare comunitară „Împreună“. Conform profilului de autor de pe Presshub.ro dl. Duminică ”are o experiență de 17 ani în domeniul incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile și politici social europene, cu un focus pe dezvoltarea comunităților de romi din România.”

Citind postarea de mai sus dânsul a rezumat totul la complexul salvatorului alb. În cazul în care nu știți despre ce e vorba, White Saviour Complex e un termen de cultură pop din lumea anglo-saxonă. E ceva de genul omul alb crede că are misiunea de a civiliza sălbaticii. Termenul e folosit de regulă cu sens negativ.

Practic dl. Duminică, om care de 17 ani se ocupă de incluziune și dezvoltarea comunităților rrome, citește despre un poștaș dintr-o comunitate săracă de rromi și probleme acestora și rezumă totul ”salvatorul alb” și ”sălbaticii”.

Nimic de la domnul Duminică despre starea materială precară a acelor oameni, nimic despre ce se poate face pentru ei, nimic despre România care nu reușește în ciuda creșterii economice să scoată din sărăcie mediul rural românesc și rromii în particular.

Dl. Duminică este rrom și citind o postare despre situația precară a altor rromi a avut ca reacție ”salvatorul alb care lucrează cu sălbaticii”. Pentru că asta era problema din acea postare, faptul că femeia aceea care își făcea meseria în niște condiții nu tocmai ușoare a fost prezentată ca un om care își face meseria.

O oportunitate de a vorbi despre precaritatea materială a comunităților de rromi din mediul rural a fost rezumată la ”salvatorul alb care lucrează cu sălbaticii”.

Cum ziceam mai sus, nu doar dl. Duminică ci mulți alții au avut aceeași atitudine, ceea ce mie îmi confirmă că la mijloc e altceva.

Scriam acum ceva vreme că stânga vest-europeană a abandonat la un moment temele socio-economice și a îmbrățișat puternic identity politics. Stânga românească a îmbrățișat aceste teme la rândul ei și a abandonat ideile de progres socio-economic. De ce? Pentru că au copiat ce e la modă în lumea anglo-saxonă și probabil și din dorința de a se putea diferența de PSD.

Așa ajungem la situația paradoxală în care atunci când lumea de stânga progresistă vede o postare despre un poștaș care își face meseria într-o comunitate rurală de rromi țipă ”salvatorul alb care lucrează cu sălbaticii” în loc să facă scandal că acei oameni trăiesc în astfel de condiții.

Serios, aruncați o privire la pozele din postarea Poștei Române și spuneți-mi vă rog că vă gândiți la white saviour când vedeți sărăcia crâncenă în care trăiesc acei oameni. Mie treaba asta mi se pare halucinantă, acele poze ar trebui să fie o rușine națională într-o țară din UE în anul 2022. Avem miliarde de euro disponibile pentru combaterea sărăciei de la UE și în România încă mai există astfel de locuri.

Și apropo de complexul salvatorului alb, în pandemie mai mulți români din zona unde locuiesc eu am făcut chetă pentru doi rromi care rămăseseră blocați la mine în oraș odată cu pandemia. Am scris despre asta la momentul respectiv, lucrau la negru și patronul a închis firma când a început carantina în UK iar ei rămăseseră fără bani, fără mâncare și urmau să fie dați afară de unde locuiau. Nu știți câtă lume s-a dat peste cap pentru a putea să îi ajutăm în acele momente foarte dificile. Nimeni nu a căutat laude, nimeni nu și-a arogat vreun statut de civilizator, salvator sau altceva, nimeni nu i-a privit pe cei doi altfel decât ca pe niște oameni aflați la ananghie.

Unii oameni își fac meseria, unii oameni văd pe cei din jurul lor tot ca pe oameni și nimic altceva.

Virtue signalingul nu ține de foame, după ce stânga progresistă se va fi mutat cu discuțiile pe altă problemă arzătoare acei oameni din Gârcini vor fi uitați, dar la fel de săraci. Iar doamna Iolanda, poștărița, va bate în continuare ulițele, va duce pensii și va da bani de ajutoare sociale în timp ce la București se va striga ”discriminare!” la cine știe ce altă postare de pe Facebook.

Așa cum probabil știți, acum ceva timp a fost o grevă la Societatea de Transport București (RATB pentru cei mai bătrâni dintre noi) și lumea a luat foc împotriva greviștilor. Ca de obicei, când vine vorba de sindicate și greve, destul de multă lume a sărit să strige ”corupție”, ”hoți”, ”leneși” la adresa greviștilor. În România, ideea de a face grevă e tabu în rândul clasei de mijloc, deși ar putea beneficia de pe urma unor mișcări sindicale mai puternice.

În schimb, ce vede românul de dreapta e o adunătură de bugetari (chiar dacă șoferii de la STB nu sunt bugetari) care vor salarii mai mari (cum îndrăznesc) și nu fac nimic productiv. Românul middle class de dreapta își aduce aminte vag cum nu plătea biletul de autobuz când era tânăr și mergea cu autobuzul imaginându-și că toată lumea făcea asta. De aici și ideea de risipă la STB, că dacă ne uităm la ce fac șoferii, fix asta nu e problema.

Și nu în ultimul rând, greva de la STB a venit nemaipomenit de bine pentru influencerii de dreapta care erau teribil de stânjeniți de mini-scandalul cu plagiatul al prim ministrului Ciucă. Multă ”lume bună” stânjenită, știți voi, Iohannis ceruse demisia lui Ponta pentru același lucru, iar în cazul lui Ciucă se tăcea asurzitor. Dar e ok, între timp a apărut greva asta, apoi s-a strigat ”Ucraina e invadata de ruși și vouă vă arde cu plagiatul”. S-a constituit o comisie care va da un răspuns când Ciucă își va fi făcut datoria patriotică pentru țară și nu îi va mai păsa nimănui.

Plus că între timp 200 de șoferi care au participat la grevă au fost dați afară de STB într-o acțiune care sfidează destul de clar spiritul Constituției României (serios, vedeți mai jos).

Fix din această cauză cred că e bine să explic un pic niște lucruri pe subiectul ăsta din moment ce la fiecare grevă discuțiile degenerează în ”comunistu dracu, mai dute-n Rusia / China dacă nu-ți convine”.

Așadar:

Ce e grevă și ce nu e grevă

Greva e încetarea colectivă, voluntară a muncii de către muncitori cu scopul de a își apăra interese legitime și de a pune presiune pe angajatori în timpul negocierilor.

Câteva precizări:

• definiția de mai sus îmi aparține și nu e neapărat corectă din punct vedere juridic, dar acoperă mai bine decât ce e în legislație partea economică și socială a protestului. Altfel spus, e definiția a ce sunt grevele în practică. Pentru legislație vedeți mai jos.
• am folosit cuvântul muncitori cu sensul de ”om care muncește”, nu de ”om care muncește în fabrică”. Oricine persoană aflată într-o relație de subordonare economică față de o altă persoană și care își vinde munca poate fi  considerată muncitor. Distincția e importantă pentru că omuleții care vă livrează mâncare de exemplu, de multe ori nu sunt salariați ci lucrează pe micro sau PFA. Chiar dacă juridic ei nu sunt salariați fix pentru genul acesta de muncă au apărut sindicatele și grevele organizate (și protejate de legislație).
• Am vrut de asemenea să fie clar că nu vorbim de oameni care lucrează în fabrică pentru cei dintre voi mai naivi care au impresia că munca de birou nu poate fi sindicalizată și nu au dreptul la grevă. Dimpotrivă, specializarea și uniformizarea sarcinilor într-un birou corporatist urmează aceeași logică de management precum cea folosită în fabrici, doar că fluxurile de pe linia de asamblare s-au transformat în ”workflow-uri” corporatiste. Dacă luați un șef de linie de la Uzina Faur comunistă / Malaxa interbelică și îl puneți într-un birou corporatist din 2022 nici nu veți observa diferența.

Cât de legale sunt grevele

Dreptul la grevă e garantat de Constituție:

ARTICOLUL 43
(1) Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.

Da, ați citit bine, Constituția României garantează dreptul la grevă. Așa că ori de câte ori auziți vreun trepăduș că sare cu gura și zice că ar vrea ca grevele să fie interzise îl puteți trimite la articolul ăsta din Constituție.

Problema cu greva de la Metrorex de anul trecut și cea recentă de la STB e că pe perioada stării de alertă dreptul la grevă a fost suspendat.

Companiile astea două aveau Contracte Colective de Muncă (CCM), niște înțelegeri între firmă (sau patronat) și sindicate prin care se agrează salarii, sporuri, drepturi și obligații. CCM-ul se încheie pe perioade limitate de timp, 1 an, 2 ani poate 5 ani. Pe perioada în care se aplică CCM-ul grevele nu sunt permise pentru că părțile (companie și sindicatul) au agreat niște condiții. Ei bine, în cazul STB CCM-ul a expirat de prin 2020 iar altul nu a mai fost încheiat. Doar că vedeți voi, deși CCM-urile erau expirate ele au rămas în vigoare pentru că Guvernul a decis să le prelungească automat (adică fără negociere) pe durata stării de alertă. Problema e că starea aia de alertă a tot ținut din mai 2020 deși inițial era vorba că se va aplica pe o perioadă limitată de timp.

Cui îi convine dacă CCM-ul nu poate fi renegociat, dar nici nu pot face angajații grevă? Angajaților sau firmelor? Așadar din 2020 până prin 2022 angajații Metrorex sau STB nici nu puteau face legal grevă nici nu puteau să ceară măriri de salarii.

Atunci când auziți că ”greva a fost declarată ilegală” nu înseamnă că s-a uitat cineva la doleanțele greviștilor și a zis că nu sunt ok, ci pur și simplu că judecătorul s-a uitat la lege și a spus: nu contează motivul pentru care protestați, legea interzice orice fel de grevă pentru orice fel de motiv. Ce dacă au expirat CCM-urile, ce dacă vreți să faceți greve, nu aveți voie pe perioada stării de alertă și gata.

E sinistru că era legal să mergi în cluburi fără mască și să dai petreceri cu sute sau mii de oameni, dar protestele în aer liber au fost interzise 2 ani de zile.

În tot acest timp, prețurile au crescut puternic, dar salarii nu au ținut pasul în majoritatea economiei. Și repet, angajații Metrorex și STB nu aveau voie să ceară măriri de salariu așa cum poate face un corporatist oarecare din cauza acelui CCM expirat, dar încă în vigoare.

Ba mai mult, cum spuneam și mai sus HORECA a putut să organizeze petreceri cu vedete în plină carantină, dar muncitorii au fost lipsiți de dreptul la protest (scris în Constituție). Mie îmi e clar că suspendarea grevelor a fost o măsură abuzivă iar atitudinea legalistă luată de unii în cazul ăsta e profund imorală. Și apropo de lege, Legea nr. 62 din 10 mai 2011 reglementează cadrul legal de desfășurare a grevelor, de organizare sindicală și alte aspecte conexe. Despre grevă în particular se vorbește în Capitolul V, de unde aflăm între altele că:

Greva poate fi declarată numai dacă, în prealabil, au fost epuizate posibilitățile de soluționare a conflictului colectiv de muncă prin procedurile obligatorii prevăzute de prezenta lege, numai după desfășurarea grevei de avertisment și dacă momentul declanșării acesteia a fost adus la cunoștința angajatorilor de către organizatori cu cel puțin două zile lucrătoare înainte.

Așadar greva ar trebui privită ca o ultimă soluție, în cazul în care celelalte variante de negociere nu au funcționat.

Trebuie reamintit că atât la protestele Metrorex cât și la cele STB problemele erau vechi și știute de ani de zile. Discuțiile cu Managementul companiilor erau la rândul lor în desfășurare de ceva timp, dar fără șanse de a se concretiza. De aceea în ambele cazuri s-a cerut demisia conducerii.

O paranteză aici: se pare că românii de dreapta nu vor politizare, dar nu au o problemă cu o conducere numită politic la Metrorex, STB, Poșta Română sau prin alte companii de stat. E paradoxal cum numirile politice sunt nașpa oriunde altundeva mai puțin în locurile unde vorbim de oameni care se opun grevelor.

Cine trebuie să își dea acordul pentru o grevă

O chestie des discutată cu ocazia grevelor e că sindicaliștii sau greviștii nu au obținut acordul a diverse persoane pentru grevă. Haideți să vedem ce zice legea (Legea nr. 62 din 10 mai 2011):

Articolul 183
(1)Hotărârea de a declara greva se ia de către organizațiile sindicale reprezentative participante la conflictul colectiv de muncă, cu acordul scris a cel puțin jumătate din numărul membrilor sindicatelor respective.
(2)Pentru angajații unităților în care nu sunt organizate sindicate reprezentative, hotărârea de declarare a grevei se ia de către reprezentanții angajaților, cu acordul scris a cel puțin unei pătrimi din numărul angajaților unității sau, după caz, ai subunității ori compartimentului.

Așadar nu e nevoie de acordul firmei pentru ca muncitorii să declanșeze greva, e nevoie de acordul unui număr suficient de mare de membri de sindicat sau reprezentanți ai angajaților.

Managementul unei firme nu va fi niciodată de acord să aprobe o grevă pentru că ar fi în detrimentul propriilor interese. Sindicaliștii nu trebuie să primească acordul de la ministru, primar, șef de tură, patron sau mai știu eu cine, ci doar de la proprii membrii și atât.

E greva legală dacă membrii de sindicat sunt înscriși în partide?

Avem așa:

Articolul 190
(1) Greva poate fi declarată numai pentru interese cu caracter profesional, economic și social ale angajaților.
(2) Greva nu poate urmări realizarea unor scopuri politice.

Articolul de mai sus e invocat în discuții ori de câte ori are loc o grevă în sectorul public. Mulți lideri de sindicat au ajuns să facă politică de-a lungul timpului. Mulți pe la PSD, dar au fost destui și pe la partide de dreapta.

Poate cel mai cunoscut sindicalist din România a fost Prim Ministru propus de un partid de dreapta: Victor Ciorbea. El a fost șef al CNSLR – Frăția, în cazul în care nu știați.

Faptul că mulți șefi de sindicate ajung în politică nu trebuie să vă mire, sindicaliștii aduc voturi partidelor. Iar partidele iau măsuri în favoarea acelor sindicate, sau când vine vorba de tăieri nu taie din acele domenii de unde vin sindicaliștii.

Ar putea să nu vi se pară etic amestecul politicului în mișcările sindicale, însă chestia asta nu e o anomalie românească. În Marea Britanie, sindicatele și-au făcut partid: Labour Party, al doilea partid al Angliei ca importanță în ultima sută de ani. Legislația britanică e destul de avansată din punctul ăsta de vedere cu ghiduri referitoare la tipurile de cheltuieli politice admise venind din direcția asta.

Tony Blair (de care au auzit și românii) a fost prim-ministru din partea Labour și nu ar fi putut ajunge în poziția asta fără suportul sindicatelor britanice. Actualul șef al Labour, Keir Starmer, are o atitudine mai de dreapta și pe cale de consecință unul din marile sindicate ale Marii Britanii vrea să își retragă suportul și finanțarea.

Dacă ne uităm un pic la istorie aflăm că mișcările muncitorești au avut întotdeauna un element politic în ele în Vestul Europei și în Statele Unite. Iată ce se întâmpla în 1730 în Statele Unite:

Along about the year 1730, several shipyard workmen, together with other artisans and some shopkeepers, joined together in the formation of a political organization called the Caucus; this political activity, undoubtedly considered brazen and repugnant to some of our Tory forefathers, nevertheless was rather successful; this colonial workingman’s political party managed to take over for a limited time the town offices in Boston. (sursă)

Da, ați citit bine, în 1730 muncitorii din docurile americane își făceau partid politic. Dacă dați click pe linkul din sursă aveți acolo o istorie întreagă a mișcărilor politice americane susținute de sindicate.

În Franța, de asemenea, sindicatele s-au băgat în politică iar exemple similare puteți găsi în numeroase alte țări vestice. Iar sindicatele s-au lovit în toți anii ăștia tot timpul de problema legalității grevei și a acuzației că produc dezordine socială.

De zeci de ani se discută și se admite faptul că mișcările sindicale au nevoie de legături politice, altfel sunt sortite eșecului. Iată, spre exemplu, ce se discuta în cercurile politice și academice americane în 1959 (REYNOLDS, LABOR ECONOMICS AND LABOR RELATIONS 80-81 (1959)):

It is often debated whether unions should “go into politics”; really, they have no choice in the matter. They are automatically in politics because they exist under a legal and political system which has been generally critical of union activities. The conspiracy suit and the injunction judge have been a problem for unions from earliest times.
A minimum of political activity is essential in order that unions may be able to engage in collective bargaining on even terms.

Așa că atunci când un politician (gen Nicușor Dan, Cătălin Drulă șamd) acuză sindicaliștii că fac jocuri politice ar trebui să înțelegeți că nu e chestie anormală: de sute de ani sindicaliștii sunt acuzați de asta. Și fix din cauza asta sindicaliștii au tot interesul să susțină partide politice la rândul lor. Istoria ne arată că sindicalismul, în absența implicării politice, nu poate genera rezultate semnificative pentru membrii lor.

De ce protestează doar pentru bani sau doar pentru ei?

Unul din motivele pentru care multă lume privește cu ură sindicatele e percepția că sindicatele acționează ca o castă ce urmărește interesele propriilor membrii și atât. Ori acuzația asta e un pic stupidă, e ca și cum ai acuza un patron că e interesat doar să facă bani. Da, ăsta e motivul pentru care e patron, ca să facă bani. La fel cum de aia se duce lumea la muncă: nu de plăcere ci pentru salariu. E normal ca un sindicat să apere în primul rând interesele financiare ale membrilor săi.

Un sindicat nu poate urmări interesele generale ale populației pentru că și să vrea să facă asta și nu ar putea să schimbe mare lucru. Pentru a schimba lumea și a o face un loc mai bun avem partide politice, nu sindicate.

Sindicatul are un mandat mult mai îngust decât un partid politic și va urmări bunăstarea propriilor membri.

Cu toate astea țările cu mișcări sindicale puternice sunt mult mai puțin inegale din punct de vedere socio-economic, au legislație de protecție a muncii mai bună, plasă socială mai puternică iar prezența la vot a membrilor de sindicat e în general mai bună decât a restului populației:

The revitalisation of trade unions should be a central component of any left-wing project. To see why, we may look at some of the recent evidence in comparative political economy. In economic terms, stronger trade unions have helped to reduce income inequality, both at the top-end (reducing the share of the super-rich) and at the low-end (reducing poverty). At the same time, they have mitigated precarious employment and welfare standards, in the policy-making as well as in the industrial relations arenas.
In addition to their economic role, trade unions are important actors in political terms. Union members are more likely to participate in elections, to vote for the political left, and have higher preferences for redistribution. Consequently, as trade unions lose members among the lower strata, they become a less powerful force for redistributive policies. Taken together, strong unions are an effective counterweight against inequality, racism and sexism by redistributing wealth and thus power. (sursă)

Altfel spus, deși sindicatele urmăresc bunăstarea propriilor membrii ca principiu, ele produc indirect consecințe pozitive la nivel de societate.

Sunt de asemenea studii care arată că prezența unui sindicat conduce la o performanță la bursă cu mai puține scăderi drastice ale valorii acțiunilor, chestie explicată prin faptul că sindicatele limitează riscul pe care companiile și le asumă.

De ce se fac greve (DOAR) în sectorul public?

Pentru că majoritatea sindicatelor au dispărut din sectorul privat. În mediul privat îmi vine în cap sindicatul muncitorilor de la uzinele Dacia și câteva sindicate mai mari prin metalurgie (gen la TMK Artrom).
Lipsa sindicatelor din mediul privat e consecința falimentelor din anii 90 și a reorganizărilor care au dus la disponibilizarea a mii de muncitori din întreprinderile mari.

Apoi în perioada Guvernului Boc a avut loc de asemenea o ”flexibilizare” a legislației muncii care a făcut considerabil mai dificilă asocierea angajaților în sindicate și a eliminat contractele colective de muncă la nivel național și la nivel de ramură industrială. Singurul CCM rămas e cel la nivel de firmă.

Dacă vă uitați peste comparații între sindicalismul în România anterior crizei și după criză veți observa diferențe uriașe. De asemenea e foarte ciudat să citești astăzi articole din 2009 care vorbesc despre cum numeroși angajați din privat sunt într-un sindicat sau cum șeful Dacia zice că e nevoie de sindicate pentru a corecta ”slăbiciuni umane” în firmele private.

Cert e că Guvernul Boc e responsabil pentru scăderea drastică a gradului de sindicalizare în mediul privat, măsuri luate sub acoperirea crizei economice și a veșnicului ”ne obligă FMI”.

La stat însă lucrurile au evoluat diferit. De ce? Pentru că dacă lucrezi într-o fabrică (în teorie) există o altă fabrică care face același lucru și unde te poți muta dacă nu îți convine salariul. Dar dacă ești polițist de exemplu nu există o altă poliție unde să poți merge pe un salariu mai bun. Anumite meserii sunt predominant finanțate de stat pentru că sunt monopoluri ale statului. Statul nu va accepta niciodată o poliție privată (sper) la fel cum niciodată nu va exista învățământ privat care să se apropie ca număr de cel de stat (sper).

Prin urmare, angajații de la stat nu prea au unde să se ducă pentru salarii mai mari și trebuie de regulă le e mai bine să negocieze salariile coordonat printr-un sindicat. De aceea sindicalizarea a rămas la un nivel relativ mare în instituțiile statului și companiile de stat (lucrătorii de la Metrou din București nu pot pleca să se angajeze la un alt metrou privat din București sau din România).

Sindicalizarea la stat nu e așadar apanajul unor privilegiați, ci o necesitate cauzată de statul ca angajator unic în multe sectoare de activitate.

E sindicalismul bun pentru mine?

Răspunsul la întrebarea asta ține de circumstanțele tale personale. De exemplu, cum spuneam mai sus dacă angajatorul tău e statul român și nu există alternative în mediul privat atunci răspunsul e destul de clar: da, e bun pentru tine, ar trebui să intri într-un sindicat.

Dacă lucrezi la privat ar trebui să te întrebi:

• cât de repede îți poți găsi de muncă în altă firmă – dacă răspunsul e ”foarte repede” înseamnă că securitatea muncii oferită de un sindicat nu e neapărat necesară. Dacă ar dura ceva să îți găsești în altă parte atunci un sindicat probabil că te-ar ajuta.
• cât de ușor de înlocuit ești – e penurie de angajați în România, dar cât de ușor de înlocuit ești nu e doar o chestie legată de a fi dat sau nu afară de la muncă ci și de care ar fi consecințele deciziei de a nu ți se mări salariul. Concret: te duci la șef să ceri o mărire de salariu. Dacă ești ușor de înlocuit atunci ai șanse mici să primești mărirea. Dacă ești greu de înlocuit ai șanse mai mari pentru că poți amenința cu plecarea. Și în cazul ăsta un sindicat ar ajuta pentru că ar putea să negocieze o mărire de salariu la nivel de firmă.
• cât ar fi diferența de salariu dacă ai merge la o firmă concurentă – dacă prin demisie și plecat la concurență poți obține o creștere salarială mai mare decât printr-o negociere atunci un sindicat nu te ajută neapărat. Competiția pentru talent e foarte aprinsă în unele domenii de activitate motiv pentru care poți probabil prinde un salariu mai bun schimbând firma odată la câțiva ani. Întrebarea e însă dacă astfel de situații țin mult sau nu. Atunci când vine o criză economică protecția oferită de un sindicat poate fi însă o chestie de dorit. Dar în astfel de sectoare apariția sindicatelor e destul de dificilă iar beneficiile nu sunt întotdeauna evidente.

Care sunt pașii pentru a crea un sindicat?

Nu știu dacă urmăriți știrile pe care le urmăresc eu, dar în Statele Unite e ditamai bătălia momentan între anumite firme mari americane și proprii angajați pentru a bloca crearea de sindicate sau înscrierea angajaților în sindicate existente. Deși firmele (inclusiv Google apropo de IT-iști) angajează companii care încearcă să blocheze angajații din a se organiza în sindicate prin urmărirea lor (deși e ilegal), discuții sau chiar concedieri.

Cu toate astea au început să apară sindicate în SUA ale muncitorilor Amazon, sindicate ale muncitorilor din cafenele Starbucks. Tendința în Statele Unite cel puțin e de creștere a nivelului de sindicalizare pe fondul dificultăților economice și a inegalității economice în creștere.

Mă aștept să reapară interesul pentru sindicalizare și în România peste câțiva ani (încă e prea devreme momentan) așa că pentru cei interesați de a se constitui într-un sindicat sau a adera la un sindicat (dacă există unul) găsiți detalii aici sau aici.

Spre exemplu livratorii de mâncare de la Glovo au făcut grevă la un moment dat în Cluj. Existența unui sindicat i-ar fi ajutat să pună mai multă presiune pe firmă și să obțină condiții de negociere mai bune dacă ar fi putut organiza o grevă în toată țara.

Aici se termină acest un articol lung care probabil acoperă destul de puțin din ce înseamnă sindicalism în general. Dacă îmi mai vin chestii în cap poate mai scriu un alt articol sau îl actualizez pe ăsta.

Am articole care au fost copiate și/sau rescrise și ulterior apărute prin locuri cu trafic mai mare. Lipsa completă a unor articole pe tema asta din media românească mă face să cred că nu se va întâmpla asta și cu prezentul articol deși de data asta chiar nu m-aș supăra să fie copiat.

Am dat la un moment dat peste un articol pe stirileprotv.ro care m-a făcut să verific dacă nu cumva sunt pe vreun site pamflet gen TNR sau chiar e pe bune. Ia auziți aici:

Titlul nu e nici clickbait, nici o invitație la filozofie. Vreau să vă spun cât valorează viața unui om în România:

• 2.000 de lei pe lună pentru un angajat
• sau 3.486 lei brut pe lună pentru un patron

De unde e valoarea asta? De aici:

Bubuiturile pe care locuitorii din marginea Băbeniului, oraş cu 8.400 de suflete, le aud zilnic s-au oprit vineri. Atunci au sunat doar clopotele, când corpurile celor patru victime ale exploziei de la uzina vâlceană au fost aduse acasă, în sicrie. Astăzi are loc înmormântarea lor. Uzina a fost privatizată în 2014, iar oamenii care dezamorsează bombe aici câștigă cam 2.000 de lei, spun unii dintre ei. (sursă)

Au murit niște oameni în timp ce dezamorsau mine antipersonal la Uzina Mecanică Băbeni din județul Vâlcea. Fără instrucțiuni detaliate, fără echipamentul necesar și fără om specializat. Au murit 4 oameni ca urmare a exploziei unei astfel de mine. Chiar înainte să înceapă investigația a fost aruncată în presă ipoteza unei erori umane pentru că vorba aia: ”mortul e de vină tot timpul”. Ar fi păcat să sufere bunătate de business și patroni care fac bani din așa ceva.

Ați reținut însă? 2.000 de lei net pe lună pentru a dezamorsa mine antipersonal. 2.000 de lei pe lună pentru a își risca propria viață. Sunt oameni care se duc la muncă zilnic știind că ar putea să moară pentru 2.000 de lună.

De acum înainte când mai apare cineva și zice că nu vor să muncească românii să îi trimiteți articolul acela cu oameni care dezamorsează mine pentru 2.000 de lei. Când apare câte un IT-ist care zice că el merită scutire să îi dați articolul acela să vadă cine plătește taxe în țara asta. Când apare câte un politician care zice că nu poate crește salariul minim pe economie prea mult să îi arătați ce fac oamenii în România pentru 2.000 de lei.

Și se mai întreabă oamenii prin București sau Cluj de ce emigrează românii și nu vor să muncească în România.

Pentru că suntem de ani de zile pe primul loc în Uniunea Europeană la accidente fatale de muncă. Pentru că se moare în România la locul de muncă! Știu că pentru corporatistul obișnuit e greu de crezut, dar sunt oameni care mor pentru bani puțini în țara asta.

Îmi e și teamă să vorbesc cu lumea de la Vâlcea despre chestia asta, îmi e teamă că o să aud că cineva din cunoscuții mei îi știa pe cei care au murit acolo. Să le fie țărâna ușoară!

Azi Bezos a fost în spațiu cică, reușind să facă în iulie 2021 ce făcuseră comuniștii sovietici în 1961 cu tehnologie considerabil mai primitivă. Dar hey, avem miliardari în spațiu sau ceva de genul ăsta!

Dar nu faptul că Bezos s-a dus în spațiu e problematic, dacă aș avea banii lui Bezos probabil că i-aș sparge pe lucruri considerabil mai excentrice, dar importante pentru umanitate.

Ce e problematic la Bezos e următoarea declarație:

Jeff Bezos: "I wanna thank every Amazon employee and every Amazon customer because you guys paid for all this." pic.twitter.com/HTLORzbfnY

— The Recount (@therecount) July 20, 2021

A trebuit să caut sursă alternativă ca să mă asigur că nu e fake clipul. Se pare că nu, fix asta a zis.

Ce e rău în faptul că a zis că nu ar fi putut face asta fără angajații Amazon? Păi ce să fie, poate faptul că:

• Șoferii Amazon fac pipi în sticle pentru că nu au timp să meargă la baie iar de pauză de masă nici nu se pune problema
• Lucrătorii în depozitele Amazon nu au timp să meargă la baie și trebuie să își ia pauze neplătite dacă vor asta
• Oamenii care lucrează în depozitele din Scoția trebuie să stea în corturi lângă depozit pentru că nu își permit să facă naveta din salariul primit de la Amazon
• Nivelul de siguranță al depozitelor pentru angajați nu e conform cu legile, așa că mai și mor oameni în depozitele lor
• Amazon angajează pensionari săraci, care trăiesc în rulote și nu pot trăi doar din banii de pensii și care sunt dispuși să lucreze minim 10 ore pe zi
• Angajații Amazon sunt plătiți atât de bine încât mulți dintre ei primesc ajutoare sociale de la statul american.

Oamenii ăștia au finanțat aventura cosmică a lui Bezos iar el a simțit nevoia să le mulțumească. Un gest foarte frumos din partea lui, dar și mai frumos ar fi fost să îi plătească decent. Am mai zis asta, Bezos e motivul pentru care generația tânără urăște capitalismul iar omul ține morțiș să demonstreze că oamenii ăștia au dreptate.

Nu e singurul însă, mai e un miliardar care se joacă cu navele spațiale în timp ce angajații lui sunt plătiți prost și lucrează în condiții grele în fabrici și ulterior s-au îmbolnăvit pe capete de Covid 19 pentru că a redeschis ilegal o fabrica în plină pandemie. Ah, da și pe lângă asta face bani din contracte cu statul și pare că nu se mai oprește.

Ar mai fi încă un miliardar care și el are ceva agenție de turism spațial, dar care face bani din contracte cu guvernul britanic și care a cerut bani pentru compania lui de aviație de la diverse guverne. Apoi și-a pus angajații să ia concediu neplătit 8 săptămâni.

Nu știu cum se face, dar se pare că pentru a mulțumii pe zeii spațiului e nevoie de sacrificii și mizerie umană pe Pământ. Nu se poate să ajungi în spațiu dacă nu ți-ai tratat angajații prost, i-ai plătit prost și eventual te-ai asigurat că nu pot să ducă o viață decentă.

Să nu vă mire dacă la un moment dat în Vest va avea loc o revoluție și se va ajunge la clasicul ”eat the rich” că de faza cu ”de ce nu mănâncă cozonac sigur am trecut”.

Și ca să termin în aceeași bătaie de joc în care am scris și restul articolului vă las cu capodopera asta:



Se întâmplă o chestie ciudată zilele astea și foarte multă lume vorbește despre burse atât în Statele Unite cât și în România. Titlul articolului e un joc de cuvinte pe care l-am ales pentru că descrie perfect atât situația din cele două țări cât și nivelul la care se află dezbaterea.

Să începem cu americanii, că dar acolo se dă ora exactă în lume:

Războiul burselor în Statele Unite

Statul acasă în carantină, stimulus check-ul primit de la guvern sau pierderea locului de muncă par să-i fi făcut pe mulți americani să își încerce norocul la bursă. În Statele Unite există multe aplicații prin care poți vinde și cumpăra acțiuni pe bursă plus o serie de alte operațiuni ceva mai complexe (inclusiv hedging uneori).

Așa că în ultimul an s-a extins foarte mult sectorul de retail în materie de investiții. Majoritatea acestor mici investitori își încearcă norocul cu sume relativ mici. În timp a apărut un întreg ecosistem de siteuri și forumuri unde poți discuta despre oportunități de investiții. Unul din aceste forumuri e găzduit de Reddit și se numește R/wallstreetbets, dar sunt o mulțime de grupuri de Facebook, Discord și alte locuri unde se discută despre chestiile astea.

Bun, ce s-a întâmplat în ultimele 2 săptămâni? Niște hedge funds au decis să parieze pe deprecierea unor acțiuni între care și ale GameStop, o firmă care vinde jocuri pentru calculator și console. GameStop nu vinde doar produse noi ci și multe jocuri la mâna a doua fiind foarte popular între americani. Compania se chinuie de ceva vreme să facă mutarea spre online, dar e greu să te bați cu Steam, Ubisoft sau Epic Games, companii deja cu o poziție solidă pe piață.

Gamestop e însă locul de unde mulți americani își luau jocurile de când erau mici astfel că are un element de nostalgie atașat. Din cauza asta, atunci când oamenii de pe Reddit au văzut că acele hedge funds au decis să parieze pe deprecierea acțiunilor s-au apucat să cumpere acțiuni ale companiei pentru a crește prețul. Treaba asta a dus la pierderi uriașe pentru acele fonduri.

Odată cu acele pierderi a început și scandalul pentru că majoritatea aplicațiilor prin care se puteau cumpăra aceste acțiuni au blocat tranzacțiile, au interzis cumpărarea de acțiuni de la Gamestop, Facebook a decis să închidă unele grupuri de pe siteul lor unde se discutau despre cumpărarea / vânzarea de acțiuni.

Autoritățile americane au decis să investigheze situația, inclusiv să vadă dacă acel grup de oameni de pe Reddit a acționat ilegal. Treaba asta fusese cerută anterior de mai multă lume, inclusiv de Elizabeth Warren (Partidul Democrat), fost candidat democrat la prezidențiale. De partea cealaltă a baricadei se află majoritatea republicanilor, dar și aripa ”socialistă” a Partidului Democrat, având ca membru marcant pe Alexandria Ocasio Cortez, aceștia cerând o investigație pentru a vedea dacă aplicații de investit au blocat ilegal accesul clienților de retail (adică a oamenilor simpli) la piață.

Au mai fost situații în care acțiunile unor companii o luaseră razna. Anul trecut (2020 adică) acțiunile Hertz, o companie aflată în faliment, o luaseră mult în sus. De ce? Pentru simplul motiv că oamenii pe aplicații de bursă cumpărau acțiuni la firme de care auziseră, fără să citească știrile despre ele. Dacă ar fi citit știrile ar fi aflat că firma e în faliment…dar nu au făcut asta așa că acțiunile au mers în sus. Ba mai mult, în ciuda nebuniei de acum, doar unele fonduri s-au ars, altele fac bani bine mersi de pe spatele creșterii prețului acțiunilor Gamestop.

De fapt faza cu Gamestop e doar un simpton al unor probleme mai mare din Statele Unite. Statele Unite sunt un cazan gata să explodeze din cauza presiunii sociale, economice și politice așa că să vă țineți bine pentru că ne așteaptă niște vremuri interesante.

Ce se întâmplă însă în România?

Războiul burselor în România

Și politicienii români au decis să blocheze accesul românilor la burse. Nu știați? Pe fondul lipsei unui buget pe anul 2021 (deși s-a terminat luna ianuarie) majoritatea primăriilor din România fie nu se plătesc burse, fie le plătesc cu întârziere fie decid că nu vor să se mai lege la cap cu așa ceva.

Cel mai bogat sector din cel mai bogat oraș al României de exemplu nu mai vrea să mai dea burse. Bine, depinde unde te uiți, pe Facebook sau pe deciziile luate. Primarul în funcție al Sectorului 1, Clotilde Armand zice așa pe Facebook:

Mișto, doar că apoi apare chestia asta în presă:

Câteva zile mai târziu, pe 21 ianuarie 2021, Direcția de Administrare a Unităților de Învățământ din Sectorul 1 a trimis o adresă circulară către toți directorii din sectorul în cauză, prin care micșorează bursele sociale și introduce un mecanism de acordare de tip clasament pentru bursele de merit. (sursă)

Întrebată dacă se taie sau nu bursele doamna Armand a zis așa:

 “Asta e o dezbatere pe care va trebui să o avem când vom vota execuţia bugetară (…) Buget pentru a plăti cum a fost în trecut, când bugetul de cheltuieli nu era supraevaluat, cum a fost în anul 2020, un buget cum am avut atunci nu mai avem şi atunci nu putem să asigurăm cuantumul burselor aşa cum a fost”. (sursă)

Aș fi putut să jur că declarația asta e dată de Gică Hagi (cel din anii 90, nu cel de acum).

În fine, cert e că banii ăia puțini care mergeau în unele cazuri la copii din familii cu venituri mici.

De ce am vrut să fac comparația asta?

Statele Unite și România sunt țări cu nivel de trai mult diferite. Politicienii români nu vor să dea burse sociale  elevilor în țara cu cel mai ridicat nivel de abandon școlar din Uniunea Europeană.

Politicienii din Statele Unite, o țară care poate fi descrisă în multe feluri, dar nu socialistă, au decis să dea bani direct populației. Unii au încercat să supraviețuiască cu banii ăștia, alții i-au băgat în bursă.

Atât politicienii americani cât și cei români își acuză adversarii politici de socialism, comunism și alte chestii de genul. Dar cu toate astea țara care nu a fost niciodată socialistă dă bani tuturor cetățenilor săi în timp ce țara care a fost socialistă nu vrea să dea bani nici măcar copiilor din familii sărace.

Motivații diferite, economii diferite, culturi diferite…știu teoria. Dar mi se pare uimitor cât de departe e România e lumea civilizată și cât de lipsiți de empatie suntem ca popor.

În loc să ne certăm cu politicienii pentru acces la piața de investiții ne certăm ca aceștia să le dea bani copiilor ca să nu abandoneze școala.

Văd că multă lume se agită zilele astea pe problema închiderii piețelor. Dacă ați ratat discuția atunci vă fac eu un rezumat:
La început era vorba că se închid toate piețele. Apoi au dat înapoi și au zis că de fapt se închid doar piețele închise. Dar cumva Prim Ministrul Orban a zis că se închide și Piața Obor că e nasol acolo. Apoi niște primari au sărit să amenajeze piețele ca să nu se închidă.
De ce e însă deranjată lumea? Pentru că se închid piețele închise, dar rămân deschise supermarketurile. Are sens, nu?

De ce vrea Arafat și Guvernul PNL să închidă piețele?

Întrebat fiind de ce unele rămân deschise și altele nu, Raed Arafat a venit cu explicația asta (sursă):

“La piață te duci vrei să cumperi cu bani cash, nu se folosește cardul. Sunt alte riscuri care sunt mai mari în piață în spațiul închis. Acesta este motivul pentru care s-a decis acest lucru. Și partea de protecție a angajaților, a persoanelor care vând în piețe, în general sunt persoane în vârstă, iar contactul poate să ducă la infectarea lor”,

 

Măsura asta de a închide piața închisă, dar a lăsa supermarketul deschis nu poate fi susținută de argumentele de mai sus.
Eu nu știu unde își face cumpărăturile dl. Arafat, dar și în supermarketuri se poate plăti cash. Și o parte mare a populației plătește cash chiar și în aceste magazine. Tot ce trebuie să faci ca să află asta e să stai la o coadă și să vezi câtă lume face asta.
Doi, la faza de protecție a angajaților sunt curios când s-a uitat dl. Arafat la un casier. Cel puțin prin București mulți dintre sunt ori foarte tineri ori în vârstă. Deci și argumentul cam pică.
Realist vorbind, e ușor de demontat afirmația de mai sus. Deci asta nu e. Atunci ce alte motive mai sunt?

Cine vinde în piețe

Când a văzut că e cam nasol cu închisul piețelor dl. Orban a aruncat lumii încă un motiv să se certe (sursă):

Vreau să menţionez: de către producătorii agricoli, pentru că din păcate o mare parte din cei care desfac marfa în pieţe numai producători agricoli nu sunt. Îşi obţin certificatul de producător, deşi ei nu au muncit pământul în viaţa lor. 

Și mi s-a părut tare amuzant pentru că explicația asta e ceva de genul: știm că nu e nicio diferență între cum se transmite virusul în supermarket vs. în piață, dar cei din piață nu sunt agricultori adevărați.
Îmi și imaginez Covid 19 cum intră în piață și sare pe ăia care nu sunt producători agricoli. Evident, după ce în prealabil a verificat dacă acel om muncește pământul.
Cred că iarăși e destul de clar că argumentul ăsta nu are nicio treabă cu problema închiderii piețelor. Ce spune dl. Orban acolo e ”ce dacă îi închidem, și așa nu sunt producători adevărați!”. Acum ar fi frumos ca dl. Orban în calitate de Prim Ministru să ne explice cum e treaba cu certificatele alea de producător. Dacă nu sunt obținute respectând condițiile legale de ce nu trimite corpul de control să verifice cine le dă? Dar nu face asta. De ce să o facă? Nu mai bine zice că piețarii nu sunt producători adevărați, de parcă asta ar schimba cumva situația cu răspândirea Covid 19.
Să mai vorbim de respectul acordat de dl. Orban celor care chiar sunt producători pe bune? Practic îi bagă pe toți în aceeași oală: ești producător pe bune? Ghinion, dl. Orban crede că nu ești și oricum nu îi pasă atât de mult să verifice. Și îți va închide piața.
Eu și așa am o problemă cu treaba asta cu ”producătorii”. Bunicii mei erau țărani în adevăratul sens al cuvântului: cultivau pământul și își creșteau aproape tot ce mâncau. Ce produceau în exces vindeau. Și dacă ați avut bunici la fel atunci știți și voi că oamenii aceștia nu stau locului nicio clipă. Majoritatea țăranilor nu au timp să meargă la piață să își vândă produsele. Nu poți sta acolo 12-14 ore pe zi (de multe ori și mai mult) și să nu fie nimeni să se ocupe de agricultură.
Intenția de a avea producători în piețe e nobilă, dar la urma urmei ineficientă economică. Majoritatea țăranilor nu vor să stea în piață la tarabă ca să vândă produse agricole. E timp pierdut pentru ei și nu își permit să angajeze pe altcineva să stea să vândă produsele lor.
Din punctul ăsta de vedere eu nu am nimic cu piețarii, atât timp cât cumpără produsele de la producători și nu de la magazine cash and carry.
În piețe e nefiscalizat
Alt argument pentru închiderea piețelor: și așa acolo e totul nefiscalizat. Iarăși, nicio treabă cu virusul, Covid 19 nu e legat de serverele ANAF ca să știe cine face evaziune fiscală.
Dar aud chestia asta des, inclusiv de la oameni care par un pic cu capul pe umeri. Și mi se urcă sângele la cap de fiecare dată pentru că e al dracului de simplu de demontat argumentul ăsta.
De ce zice lumea că e nefiscalizată piața agricolă? Pentru că nu ți se dă bon fiscal când cumperi ceva. Dar un simplu google search (sau bing sau ce folosiți voi) după cuvintele: ”obligatia de a da bon fiscal piete” vă trimite la mai multe pagini unde puteți găsi lista cu situațiile în care bonul fiscal nu e necesar. De exemplu (sursă):

Mai exact, nu sunt obligati sa utilizeze case de marcat si implicit nu trebuie sa emita bon fiscal cei care efectueaza incasari din urmatoarele activitati:

• comertul ocazional cu produse agricole din productie proprie efectuat de catre producatorii agricoli individuali, autorizati in conditiile legii, in piete, targuri, oboare sau in alte locuri publice autorizate;

30 de secunde și ați aflat răspunsul. Dar dacă aflăm răspunsul și nu e cum credem, apoi va trebui să recunoaștem că nu ne pricepem la fiscalitate, iar ăsta e un păcat capital în România. Ferească sfântul să verifice cineva cum stau lucrurile înainte de a posta o opinie pe Facebook.
În plus oamenii aceia care vând în piețe plătesc taxe pentru a putea vinde. Nu te trezești dimineața și te duci în piață să ocupi un loc și gata. Totul e reglemantat, dar cine să își bată capul cu detalii când ai un argument așa frumos: și așa acolo se face evaziune fiscală.
Vreți să știți unde se face evaziunea fiscală? În apartamente din București unde sunt înregistrate firme fictive, cu sute de tiruri care transportă legume și fructe fără acte, fără taxe plătite, fără nimic (sursă):

Peste 300 de agenţi au controlat ieri, începând de la ora 6.00, peste o sută de tiruri, iar la 40 dintre acestea au fost constatate nereguli. Oamenii legii estimează că, doar într-un singur an, statul a fost prejudiciat cu aproximativ 100 de milioane de euro, din cauză că nimeni nu a plătit TVA-ul pentru marfa transportată.

Dar Gigel de pe internet știe că în piețe se face evaziune pentru că nu i-a dat nimeni bon fiscal.
Dacă nici asta nu e, atunci de ce vor să închidă piețele? Pentru că miros a sărăcie.

Piețele și sărăcia

Nu știu când ați fost ultima oară, dar piețele în general miros a chestii: oameni, fructe, legume, transpirație, pește, brânză, carne, toate într-un amestec pe care multă lume nu prea îl suportă. Cei care au trecut prin anii 90 știu că de acolo se făceau cumpărăturile. Cei mai tineri au prins direct Carrefour și Kaufland.
Românii asociază piețele și mirosul specific lor cu sărăcia. Doar săracii se duc să își facă cumpărăturile din piața. Oamenii civilizați merg la supermarket și plătesc cu cardul. Nu o zic eu, o zice Prim Ministrul Orban (sursă):

La Bucur Obor au fost în controale de n ori, de fiecare dată, nu cred că 20% dintre cei de acolo respectau regulile, portul măştii, distanţa la statul la coadă. Pur şi simplu nu se respectă, acolo parcă e o zonă zoster.

Dacă nu știți ce e aia zona zoster ei bine iată (sursă):

Zona Zoster este o afectiune virala provocata de virusul Varicelo-Zosterian. Virusul Varicelo-Zosterian este un tip de virus herpetic, motiv pentru care aceasta afectiune mai este cunoscuta si sub numele de Herpes Zoster.

Și totuși, oare ce a vrut să zică autorul? De ce a simțit nevoia să compare o piață unde merge un număr mare de oameni cu o afecțiune tip herpes. Mă mir că nu a citat din Dex 2000 de la Paraziții
Dar știți ce cred eu? Cred că lumea are ceva amintiri neplăcute cu piețele din anii 90. Așa că mulți fac asocieri de genul:

• Mirosul de piață = insalubru,
• Plata cash în pandemie = gest insalubru.
• Faptul că nu stă un nene la 60 de ani la intrare să îți ia temperatura cu un pistol care are marjă de eroare plus/minus 5 grade celsius e semn de sărăcie și insalubritate.

Realist vorbind sunt ample dovezi că virusul ăsta se transmite aerian. Din punctul ăsta de vedere că plătești cash sau cu cardul e cam irelevant. Dar, așa cum ziceam mai sus, pentru românul din clasa de mijloc piețele sunt un loc insalubru în care calcă săracii.
Ceea ce mă aduce la ideea că în accepțiunea multora virusul ăsta se înmulțește și propagă din cauza săracilor și a proștilor care nu respectă regulile. Cele două categorii se suprapun în accepțiunea lor pentru că sărăcia e o chestie care vine din lene, nu din lipsa de oportunități. Și evident că oamenii săraci sunt niște inculți care nu țin cont de reguli (că de aia sunt și săraci) și din cauza cărora se transmite virusul.
Gândirea asta cu talpa țării care împrăștie virusul pare să fie larg răspândită prin cercurile politice liberale. Recent un alt om marcant al liberalilor pe partea economică a avut și el o opinie similară despre săracii (sursă):

”Eu trăiesc în București și nu prea ies din pătrățica mea, așa că atunci când aud apelurile astea repetate la purtat mască mi se par un pic ciudate, recunosc. În București oamenii purtau masca pe stradă dinainte să fie obligatorie. Când am trecut rapid prin Brașov n-am remarcat cine-știe ce indisciplină. Dar aflu cum stă treaba în orașele Moldovei: exact invers. Inclusiv în spitale și în instituții publice nu se respectă regula; asistente medicale care par picate din lună; oameni care vin să se testeze, puși să se înghesuie. Pe scurt, analfabetism funcțional uluitor, no offense.”

București, Brașov sunt poluri de civilizație. Orașele din Moldova în schimb sunt locuri nasoale unde nimeni nu respectă regulile. București și Brașov sunt orașe bogate, Moldova e săracă – prin urmare e clar că tot săracii împrăștie virusul, nu?
Alt domn de la liberali care are ceva cu săracii zice așa (sursă):

Dacă nu aveți chef să citiți e vorba de un rant tipic la adresa asistaților sociali care sunt niște putori și preferă să stea acasă în loc să muncească.
Nu e tot, mai avem, proaspăt instalatul primar al Ploieștiului a declanșat și el război asistaților sociali (sursă):

Mai multe persoane din categoria asistaţilor social au ieşit în stradă, marţi, protestând în faţa sediului Primăriei Ploieşti, faţă de decizia noului edil al oraşului, Andrei Volosevici, de a-i coopta pe beneficiarii de ajutoare sociale în programul de curăţenie generală început în oraş după alegeri. 

Andrei Volosevici “a concluzionat la finalul discuţiilor că, în cazul în care vor fi persoane beneficiare ale venitului minim garantat care vor refuza să participe la acţiunile stabilite în cadrul Programului Curăţenie generală, acestora li se va restricţiona acordarea sprijinului financiar respectiv, alocat din bugetul Municipiului Ploieşti, conform prevederilor legale în vigoare”, a transmis Primăria Ploieşti într-un comunicat de presă.

Știrea asta a fost preluată și de Florin Roman, unul din mai marii liberalilor. Și evident că de acolo au fost și alte conturi de social media ale liberalilor care au rostogolit sintagma asta. Măcar de ar fi fost asta o problemă. Dar se pare că lucrurile aparent nu au stat chiar așa: de fapt asistații sociali munceau în cartiere mai aproape de casă și își făcuseră numărul de ore. În cel mai nefericit caz pare o eroare de comunicare, dar care a fost transformată în știre de genul ”asistații sociali nu vor să muncească” de către liberali. Libertatea a detaliat cazul acesta de Ploiești și a demontat cu cifre toată retorica asta, dar evident că liberalii nu au catadicsit să dea share și la acel articol.
A se observa că această campanie anti-săraci are loc aproximativ în aceeași perioadă cu închiderea piețelor. E întâmplare? Nu cred, e o campanie de a aduce România pe calea cea dreaptă, cea a oamenilor luminați. Și trebuie scăpat de elementele astea de mizerie morală și materială, cum ar fi piețele, unde se adună oamenii care nu respectă regulile. Și trebuie și educați acești oameni să respecte regulile și să muncească, nu să stea la întins mâna. Și mai trebuie să învețe să plătească cu cardul, altfel ne îmbolnăvim toți.
De aia trebuie închise piețele, ați înțeles?

Săracii și virusul

Revenind la ideea de mai sus: cred că închiderea piețelor ține mai mult de ideea asta că săracii nu respectă regulile și din cauza lor se transmite virusul. Cum remarca și Vasile Ernu, atunci când crește numărul de infectări în Cluj se testează mult, când crește în Vaslui oamenii nu respectă regulile.
Apropo de asta, înainte de asta au mai fost câțiva vinovați pentru răspândirea virusului. Haideți să ne aducem aminte:

• La început responsabili pentru răspândirea virusului erau cei din diaspora care veneau la rude acasă de Paște. Diaspora e în conștiința românilor compusă din oameni săraci care s-au dus în Vest să muncească pentru că în România nu aveau ce. Ani de zile au fost subiect de miștouri deși din banii lor a trăit țara asta pe parcursului anilor 2000. Oricum, diaspora = o adunătură de inculți parveniți pentru multă lume în România.
• ”Bombardierii” – Când s-au săturat de dat vina pe românii din diaspora, vinovați au devenit ”bombardierii”, adică rromii veniți din Vest de la furat. Cam ăsta e stereotipul în care se învârte românul mediu pe facebook din păcate. Am avut parte de niște oameni bătuți de mascați pentru că făceau grătar. Iarăși avem cam aceeași categorie în ochii românului tipic: niște oameni săraci, inculți și mai rău, veniți de la furat și rromi care răspândesc virusul.

Când Andreea Esca a luat Covid în timpul unei petreceri private unde nu s-a respectat nicio regulă lumea i-a urat sănătate. Ați auzit să fi fost date amenzi pentru petrecerea aia? Poliția să se ducă să aresteze sau să bată niște petrecăreți? Nope, pe Spartacus Idolul Femeilor în schimb l-a bătut poliția destul de rapid.
Cam la asta se rezumă lucrurile: cei din Guvern și mulți români cred că virusul e împrăștiat de oameni săraci care nu respectă regulile. Prin urmare Guvernul închide locurile pe unde umblă oamenii săraci. E atât de simplu din păcate.
Știu că multă lume vede aici o conspirație pentru a băga bani în buzunarul supermarketurilor, dar eu cred că supermarketurile nu s-ar băga în astfel de chestii pentru că și așa făceau o gălăgie de bani, chiar nu aveau nevoie de închiderea piețelor ca să îi ajute. Ca să nu mai spun că și așa marile lanțuri de supermarket au preluat deja multe spații care trebuiau să fie piețe. Deci ce era de interes pentru ele a fost deja bifat.
Din păcate, de data asta, e vorba pur și simplu de săraci și închiderea locurilor pe unde umblă ei.

Un cadou pentru USR

Din toată tevatura asta impresia mea e că Orban a ieșit destul de ciufulit. Multă lume a sancționat logica asta defectuoasă, dar USR a reușit să și capitalizeze ceva pe seama acestei situații.
Zona zoster a Bucureștiului, cum îi spunea Prim Ministrul Pieței Obor a fost amenajată de Primăria Sectorului 2 și va rămâne deschisă. Primarul de acolo (Radu Mihaiu) vine de la Alianța USR-PLUS deci puncte multe în plus pentru el și partidul/alianța lui. La Timișoara la fel, primarul USR-PLUS a amenajat piețe volante pentru a păstra piețele deschise.
În multe orașe a fost evitată închiderea piețelor, dar mi se pare că USR a capitalizat mai mult prin faptul că au reușit să ”rezolve” problema Pieței Obor.
PNL nu cred că își dă seama, dar treaba asta cu piețele s-ar putea să îi coste mult dacă se organizează alegeri în decembrie 2020. Nu știu exact care e logica lui Orban, dar ar trebui să mai vorbească și cu oamenii din teritoriu înainte să ia decizii de genul ăsta.

Cât ar trebui să se vorbească despre închiderea piețelor?

E o întrebare pe care mi-o tot pun. De ce e subiectul acesta atât de important pentru români? Cumva ne-am obișnuit cu numărul de morți, ne-am obișnuit cu incompetența autorităților, ne-am obișnuit cu ideea că școala online lasă foarte mulți copii fără șansa la o educație decentă. De ce a generat închiderea piețelor atâta animație?
Cred că e o combinație de factori:

• percepția că Guvernul e ridicol de incompetent: cum să închizi o piață închisă, dar să lași mall-ul și supermarketul deschis. Faptul că un copil de 10 ani poate să vadă că situațiile sunt similare a făcut ca știrea asta să se rostogolească prin social media la pachet cu cuvântul ”incompetenți”.
• piețele sunt foarte importante în perioada asta: nu știu câți dintre voi mai faceți asta, dar multă lume încă bagă murături la butoi, multe gospodării își fac stocuri de zacuscă și gem și în general asta e perioada în care se pregătesc rezerve pentru iarnă. Să îi trimiți pe oamenii aceștia să cumpere saci de legume și fructe de la supermarket e ridicol. Iar oamenii s-au simțit atacați pentru că nu își permit să plătească prețuri de supermarket pentru aceste produse.
• majoritatea micilor producători agricoli își vând o parte considerabilă din marfă în această perioadă. Închiderea piețelor e o lovitură dură pentru ei.

Pe scurt: o mare parte din România depinde de piețele astea, dar de la Palatul Victoriei nu se vede până în piață la Obor.

Ironia măsurii

Închei postarea asta cu o chestie care mă râcâie de când am auzit de închiderea piețelor. Fiți atenți aici:
PNL e plin de libertarieni și neo-liberali, oameni care, în teorie, se uită cu sfințenie și venerează conceptul de piață liberă. Cât de ironic e că fix PNL în frunte cu libertarieni și neo-liberali vor să închidă piețele din România?
Oare e cineva în conducerea acelui partid care a zis:

”Șefu, da noi suntem liberali. Nu sună nasol dacă închidem piețele? Adică…știi tu, piață liberă…liberali.”

Nimeni? Niște ideologi măcar sau oameni de dreapta să facă asocierea piață liberă – liberali?
Later edit: PNL încearcă să o dreagă și iese cu postarea asta:
https://www.facebook.com/claudiu.tufis/posts/1292361207791635
Dacă vă uitați cu atenția la doamna care vinde nu are masca peste nas. Întrebare: e intenționat făcută treaba asta? E scăpare? Vor să spună: ”v-am zis noi, wink wink”?

Probabil că ați auzit cât de nasol e în Polonia, unde femeilor li s-a interzis complet avortul. Evident că măsură e luată pentru a proteja viețile copiilor nenăscuți, chiar și cu prețul vieții mamei.
În România am avut mizeria aia de referendum cu definirea familiei tradiționale unde s-a pus foarte mult accent pe ideea că totul se face pentru protejarea copiilor. Ba mai mult, ce se făceau acei copii dacă vedeau doi bărbați homosexuali pe stradă. Șoc și groază!
Ei bine, vreau doar să vă reamintesc (dacă ați avut vreodată îndoieli) că toată treaba asta cu ”ne gândim la copii” e apă de ploaie și nimic mai mult. Cum? Cu cifre, ca întotdeauna, de data asta de la Eurostat:

Cine conduce în clasamentul țărilor cu cei mai mulți copii aflați în risc de sărăcie și excluziune socială? Exact, România, cu 35,8%.
În traducere, în 2018, 1 copil din 3 în România trăiește în sărăcie ori sub risc de excluziune socială.
De asta îmi e greu să simpatizez cu cei care tot aruncă argumentul ăsta cu copiii când vine vorba de măsuri conservatoare. În engleză există chiar un termen pentru a descrie atitudinea asta, numit ”think of the children”.
Până acum niciunul din proponenții ”familiei tradiționale” nu s-a agitat când guvernul PNL s-a opus creșterii alocațiilor copiilor. Nimeni nu pare deranjat de faptul că 1 din 3 copii trăiește în sărăcie. Niciun conservator nu se agită că sunt zeci, poate sute de mii de copii pentru care întreruperea școlii în timpul pandemiei ar putea să fie catastrofală. Sau că guvernul dă chix sistematic în materie de politică educațională indiferent de culoarea politică.
Conservatorii sunt pro-viață până acea viață apare pe pământ. Apoi se transformă brusc în libertarieni și zic ”tu l-ai făcut, tu să îl crești!”.

Țineți minte discuțiile alea interminabile legate de familia tradițională ca urmare a referendumului? Ei bine era plin pe internet de susținători ai familiei tradiționale pe de o parte și opozanți ai ei de partea cealaltă.
Îmi pare rău că la momentul respectiv nu am dat peste statistica asta de la Eurostat:

România e, așa cum vă așteptați probabil, una din țările din UE cu cel mai mic număr de copii născuți în afara căsătoriei. Chiar și așa însă în 2018 1 din 3 copii români s-a născut în afara căsniciei. Dacă e să ne comparăm cu vecinii noștri vedem că suntem printre țările mai conservatoare deși inclusiv România a înregistrat o creștere evidentă în ultimii 20 de ani.
Cred însă că aceste cifre sunt puternic influențate de faptul că un număr uriaș de români tineri a emigrat în afara țării și îngroașe statistica în Vestul Europei. Probabil că dacă nu am fi avut câteva milioane de oameni prin alte țări cifrele în cazul României ar fi similare.

Țările ortodoxe

Cel mai mic număr de copii născuți în afara căsniciei pare să fie în Grecia cu 11,1%. În general țările majoritar ortodoxe par să fie mai în coada clasamentului. Am verificat informația și pentru Serbia, care are 26,8%. Există însă o excepție între țările ortodoxe: Bulgaria, care ocupă un neașteptat (pentru mine) loc 2 în clasament cu 59%, pe locul 1 aflându-se Franța cu 60%.
Ca să pun lucrurile în perspective iată cum arată țările ortoxe:

Ignorați datele pentru Serbia din 1993 și 1998 (nu erau date disponibile așa că graficul le-a interpretat ca pe zero). Creșterea puternică în procentul copiilor născuți în afara familiei s-a pentrecut în întervalul 1993 – 2003. În 1993 Bulgaria avea 22,1% în timp ce România avea 17%. 10 ani mai târziu (2003) Bulgaria ajunsese însă la 46,1% în timp ce România avea 28,2%. Creșterea a continuat și în perioada 2003 – 2013, dar într-un ritm ceva mai scăzut (deși totuși sesizabil), iar din 2013 lucrurile par să se fi stabilizat.
În contrast cu Bulgaria avem Grecia, țară în care creșterea a fost lentă, abia în ultimii ani trecând de pragul de 10%. Ce a cauzat acea creștere puternică în cazul Bulgariei? Ei bine: nu știu, dar am găsit un studiu în limba bulgară care explică treaba asta. Așa că dacă aveți timp și nimic altceva mai bun de făcut puteți explora treaba asta.

Țările catolice

În ceea ce privește țările din Estul Europei catolice avem următoarea situație:

Dacă vă uitați cam toate țările din Europa de Est au plecat din același loc: cele mai conservatoare sub 10%, cele mai liberale aproape de 20%. Însă țările catolice par să aibă procente mai ridicate de copii din afara căsătoriei în 2018. Polonia e țara cea mai conservatoare, dar chiar și ea ajunge la 26,4% în 2018, adică dublu față de Grecia.
Ungaria și Cehia au evoluții similare, dar maghiarii par să fi reversat ușor situația din 2015 încoace. Cehia pare că merge în linie dreaptă însă.
Ce e interesant însă e că tendința în cazul țărilor catolice e mai clară decât în cele ortodoxe, poate cu excepția Ungaria. Un comentariu la adresa Ungariei, am mai scris despre faptul că ei au un program de creștere a natalității care oferă multe facilități cuplurilor:

Și nu, nu e o întâmplare, creșterea numărului de camere e consecință directă a unui program mai larg al guvernului maghiar de sprijinire a familiilor. Una dintre măsuri vizează acordarea de sprijin financiar pentru familii pentru a cumpăra locuințe. Dar sprijinul financiar depinde de numărul de copii și numărul de camere al locuinței.

Acele cupluri trebuie să fie căsătorite însă. Acea scădere ar putea fi explicată așadar prin faptul că oamenii vor să beneficieze de acel program.
Dacă vreți să vă uitați la tot setul de date îl găsiți la Eurostat.

De ce se nasc din ce în ce mai mulți copii în afara căsătoriei?

Sunt mai multe cauze din câte se pare. Cea mai importantă pare să fie o schimbare de atitudine în ceea ce privește felul în care adulții privesc căsătoria. Un articol de pe blogul celor de la Biroul pentru Statistică al Marii Britanii explică destul de frumos fenomentul. Pe scurt e parte din ceea ce sociologii au numit ”revoluția sexuală”. Fenomenul e întâlnit în toată lumea dezvoltată sau în curs de dezvoltare.
În afară de asta mai sunt și alte chestii care se suprapun peste fenomenul acesta:

• femeile nu mai sunt nevoite să stea în relații doar pentru că nu se pot întreține
• copiii apar la vârste mai înaintate.
• Coabitarea fără formalizare a relației pare să devină mai des întâlnită

Așa că sunt slabe șanse să ne apucăm să punem definiția familiei tradiționale în Constituție.