S-a încheiat primul trimestru din 2017, suficient timp pentru a ne putea face o imagine a Parlamentului care ne va conduce până în 2020.
Observațiile următoare se bazează exclusiv pe impresiile lăsate de cele 6 partide în ultimele 3 luni:

PMP – Mișcarea Populară

Se știa de la început că PMP va fi un one man show construit în jurul personalității lui Traian Băsescu. Partidul a oscilat între a face opoziție PSD-ului și a critica DNA-ul.

În același timp însă Traian Băsescu a aflat cum e să conduci un partid mic, lipsit de surse de finanțare generoase. Poate acesta ar fi unul dintre motivele pentru care au apărut zvonurile că s-ar discuta o fuziune între PNL și PMP.

Propuneri legislative? Acordarea de tichete de bicicletă, propunere în Parlamentul European pentru acordarea de tichete de tren de călătorie gratuite pentru a vizita Europa (mi se pare atât de românească propunerea asta). Din cele 324 de amendamente depuse la Legea Bugetului 2017 doar unul a fost aprobat.

Par să aibă însă o orientare puternică spre diasporă și pe relația cu relația cu românii din Republica Moldova. O nișă interesantă și, trebuie să recunosc, e interesant să vezi că un partid mic are totuși ceva know how și încearcă să se poziționeze altfel decât celelalte partide.

UDMR – Uniunea Democrată a Maghiarilor din România

UDMR a făcut…ce știe UDMR să facă cel mai bine, să se așeze la guvernare cu oricine îi dă ceva la schimb. Cred că e partidul cu cea mai puțină coloană vertebrală din România. Un exemplu:

19 Decembrie 2016, Kelemen Hunor, șef de partid declară: Este exclusă intrarea la guvernare a UDMR

21 Decembrie 2016, UDMR semnează un acord de colaborare cu PSD

S-au remarcat până acum prin faptul că votează cam tot ce le cere PSD inclusiv o lege prin care li se scad zile pușcăriașilor din pedeapsă pentru că sunt scriitori sau mărirea cu 30% a salariilor aleșilor locali.

În rest aceeași poveste cu autonomia maghiarilor pe care o folosesc pentru a primi voturi și muie DNA pentru că și ai lor vor să fure, nu doar românii.

ALDE – Alianța Liberalilor și Democraților 

La fel ca PMP, ALDE e un alt partid construit în jurul unui personaj cu priză la public: Călin Popescu Tăriceanu.

ALDE s-a remarcat până acum prin dragostea nețărmurită pentru PSD, manifestată prin votarea de către parlamentarii lor a oricăror măsuri propuse de PSD și bineînțeles prin susținerea publică acordată Ordonanței de Urgență 13 și orice măsură pentru limitarea puterilor DNA. Și bonus, un membru ALDE s-a gândit că ar fi o idee bună să spună despre protestele din Piața Victoriei că au fost ”prima manifestaţie nazistă din ultimii 70 de ani”.

Dar se pare că nu le merge prea bine în ultima vreme, partidul lui Tăriceanu fiind în centrul unui scandal între numărul 1 și numărul 2 (Daniel Constantin). Cu ocazia asta au fost scoase mai multe mizerii de sub preș, inclusiv acuzații de șantaj. Bonus, un membru ALDE s-a dezbrăcat în fața Parlamentului în semn de susținere pentru Tăriceanu.

Și ca să fie treaba treabă, unul din cei mai influenți oameni politici din România și-a luat o țeapă de la un samsar auto care se putea vedea din avion. Are rost să mai spun că Tăriceanu timp de 20 de  ani a condus un business de import și vânzare de mașini?

USR – Uniunea Salvați România

Partidul în care mulți oameni și-au pus speranțele a reușit până acum performanța de a dezamăgi și enerva pe toată lumea. USR e un partid foarte pestriț, singurul liant al oamenilor de acolo fiind ura față de PSD corupție.

S-au remarcat până acum prin scandaluri sau gesturi dubioase precum:

• Excluderea din partid a soțului Clotildei Armand;
• Momentul de 404 al lui Nicușor Dan care a confirmat (deși nu era nevoie) că omul are probleme în a se exprima liber și este lipsit de spontaneitate.
• Mihai Goțiu, un alt personaj cu experiență în partid doarme la propriu pe el în Parlament.
• Adrian Dohotaru, parlamentar USR a mâncat din gunoi pentru a atrage atenția asupra sărăciei, sau consumerismului, sau balenelor care mor…ceva de genul ăsta. Personal cred însă că motivul a fost altul.
• Faptul că Nicușor Dan nu l-a vrut pe Dacian Cioloș în USR, deși ar fi adus multe avantaje partidului.
• Când au izbucnit discuțiile cu familia tradițională și alte manele similare au spus că ei nu sunt nici pro nici contra, reușind practic să enerveze pe toată lumea.

Ca să fiu sincer am încercat să găsesc niște chestii politice prin care s-au remarcat în perioada asta, dar nu am găsit nimic. Au votat pentru moțiunea de cenzură împotriva guvernului Grindeanu, dar aia a fost inițiată de PNL. Au semnat sesizarea depusă la CCR referitoare la emiterea de ordonanțe de către guvern (legat de faimoasa ordonanță 13), dar și aici inițiativa a venit de la PNL. Poate îmi scapă mie ceva, dar până acum nu par foarte activ în Parlament.

Una peste alta USR, partidul în care mulți și-au pus speranțele ține să se facă remarcat mai mult prin scandaluri decât prin propuneri legislative, interpelări, luări de cuvânt sau alte lucruri utile.

PNL – Partidul Național Liberal

PNL e cel mai mare partid aflat în opoziție și spre deosebire de USR are oameni ceva mai experimentați. Partidul a trecut printr-o fuziune cu defunctul PDL și sincer nu îmi e clar încă dacă ăsta a fost sau nu un lucru bun. Numărul de voturi obținut la ultimele alegeri e dezamăgitor dacă avem în vedere cota celor două partide, dar pe de altă parte au făcut parte din monstruoasa coaliție cunoscută sub numele de USL. Nu știu cât din electoratul lor i-a iertat pentru chestia asta.

În orice caz, cert e că după experiența dureroasă de coabitare cu PSD au luat decizia, criticată de mulți, de a merge la alegerile parlamentare doar cu candidați care nu au probleme cu legea. Chestia asta a provocat ceva nemulțumiri, dar în felul acesta au ajuns în Parlament câteva persoane interesante.

Chestii prin care s-au remarcat până acum:

• Lupte interne – PNL e câmp de bătălie de când a fuzionat cu PDL. Ba unii ar spune că luptele au început odată cu plecarea lui K. Johannis la Cotroceni. Cert e că în partid sunt acum mai multe tabere rivale. Nu e exclus să vedem ceva decapitări spectaculoase în perioada următoare având în vedere că în iunie va fi congresul în care se va alege conducerea partidului. Deja au început să se anunțe diverși candidați și oamenii au început să se atace: exemplul 1, exemplul 2. Problema PNL-ului e că nu se poate reforma nimic în acest partid dacă grupul de reformatori nu livrează și rezultate palpabile. Până acum însă cei care aduc voturile sunt tot cei din garda veche, cei cu problemele penale, cu ANI și DNA-ul respirându-le în ceafă. Supraviețuirea PNL-ului depinde foarte mult de fracțiunea care își va impune punctul de vedere.
• Inițierea unei moțiuni de cenzură împotriva PSD susținută și de USR. Cu toate că era clar că nu va trece au inițiat o moțiune de cenzură împotriva guvernului Grindeanu. Chestia asta a fost mai mult de PR, dar măcar încearcă să facă opoziție.
• PNL susține dezincriminarea abuzului de serviciu pentru că are mulți primari cercetați de ANI sau DNA pentru că și-au angajat rudele prin primării, companii de stat, regii autonome sau pe unde au mai putut. Acesta e și motivul pentru care legislația prin care se dezincriminează această faptă penală a trecut lejer prin comisiile de specialitate ale Parlamentului.
• Derapaje dubioase – Partidul e construit cu oameni care au făcut parte din FSN sau PDL sau PSD sau alte partide din astea dubioase ale tranziției românești. Și cum lupul își schimbă părul, dar năravul ba, parlamentarii PNL au considerat de cuvință să anunțe SRI de Balena Albastru pentru că…de ce nu? Are rost să spun mai multe despre cretinitatea unei asemenea decizii? Alți parlamentari ai lor au cerut 15 milioane de lei pentru construirea unui monument. Ce? Vreți spitale, medicamente sau vaccinuri? Ha ha, uită-te cât de mișto e statuia asta și îți trece boala. Și nu în ultimul rând trebuie amintită declarația semi-retardată a parlamentarului considerat eminența cenușie a chirurgie românești, omul care a strâns mii de like-uri pentru că se plimba cu metroul, nimeni altul decât Leon Dănăilă, care a spus: ”Un homosexual poate sa cumpere copii, poate sa-i fure, poate sa-i achizitioneze pe alte cai”. Adică toată lumea știe că homosexualii, după ce își termină programul de 12 ore de muncă la multinaționalele lui Soroș merg și fură copii, dar asta nu înainte de o partidă intensă de sex condimentată cu BDSM și de un protest în Piața Victoriei. Singurul lucru care îi împiedică pe acești oameni să nu transforme România într-o țară decadentă și cu nivel de trai ridicat e căsătoria. Noroc cu Dănăilă …

PNL e un partid în transformare. Așa cum veți vedea într-o postare ulterioară e un partid extrem de activ în Parlament, acolo unde deputații și senatorii săi chiar fac opoziție în anumite situații. La nivelul conducerii însă pare că domină haosul iar gesturile dubioase sunt mai des întâlnite decât ar fi de dorit să aibă un partid modern.

S-a încercat de mai multe ori cooptarea lui Dacian Cioloș sau a USR, dar imaginea de partid corupt încă atârnă greu asupra partidului.

Una peste alta PNL e un partid care încearcă să își găsească o direcție. Poate fi să se întoarcă la statutul de ”alți hoți, dar care nu se numesc PSD” sau să își spele imaginea și să devină o opțiune viabilă la actualul partid aflat la guvernare.

Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]

PSD – Partidul Social Democrat
PSD e cel mai puternic partid din România în momentul de față. Cu toate astea e un partid aflat în declin și care, la fel ca un animal încolțit, se zbate din răsputeri să supraviețuiască. Nu are rost să intru în foarte multe detalii pentru că îmi vine greu să cred că existe persoane cu conexiune la internet care să nu știe ce a făcut PSD-ul până acum, dar totuși am să trec în revistă principalele chestii prin care s-au remarcat în primele 3 luni ale anului:

• Ordonanța 13 – O mizerie care ar fi golit pușcăriile românești de pseudo-intelectualii care au devalizat economia românească în ultmii 20 – 30 de ani. Nimeni în afara de dubiosul ăla de ministru al justiției nu a avut sânge în instalație să își asume ordonanța asta. Au dat-o noaptea, ca hoții, apoi au fugit. Ce a urmat a făcut istorie însă: sute de mii de oameni ieșind la proteste în stradă.
• Toate tentativele de a intimida justiția și DNA-ul: de la evaluări la mișto, la decizii CCR dubioase sau la atacuri frontale la adresa DNA. Se lucrează la limitarea atribuțiilor DNA de ani de zile și parțial au reușit să facă treaba asta. După ce i s-a interzis SRI-ului să se mai implice în activitatea DNA, inclusiv să mai ofere asistență tehnică DNA-ului în ceea ce privește interceptările s-au împuținat sensibil dosarele noi cu greutate. Momentan DNA-ul trăiește din dosarele vechi
• Promisiunile de mărire a salariilor – Olguța Vasilescu anunță dublări de salarii, salarii pentru medici de 3.600 euro, până la 100% măriri pentru salarii din cultură. Femeia debitează atâtea aberații încât nu știu dacă o mai ia cineva în serios. Cert e că dacă se vor aplica măcar jumătate dintre măririle anunțate de ea ne paște o criză mai mare decât cea din 2009.
• Reversarea anumitor măsuri luate de guvernul tehnocrat, între care, cele mai notabile ar fi suspendarea obligației de a trece un examen pentru a fi director și eliminarea prevederii care le interzicea membrilor de partid să ocupe posturi de directori de spitale. De ce? Pentru că fidelitatea față de partid se plătește cu posturi la stat.
• Problemele cu banii – Între atâtea postări cu balena albastră și alte lucruri care ne deranjează pentru 1 – 2 zile probabil că a scăpat multora faptul că România a încercat în 2017 să se împrumute de pe piețele internaționale și a cam dat chix…de două ori. Din motive care țin atât de factori externi (creșterea ratei dobânzii de politică monetară de către FED, Brexit etc) cât și interni (instabilitatea internă, riscul de a depăși ținta de deficit), România începe să fie percepută ca fiind ceva mai riscantă, iar asta se traduce prin dobânzi mai mari la împrumuturile de stat. Dar guvernul e ok, ba chiar zice că bufferul ăla pe care îl au acum e cam mare și ar vrea să mai taie din el. În timpul ăsta primăriile au epuizat deja plafonul de 1,2 miliarde RON alocat pentru anul 2017 și vor mai mulți bani.
• Dragnea – Dragnea e un fel de ultim mohican al baronilor locali din România. E omul din spatele ordonanței 13,  s-a dovedit că a făcut afaceri dubioase în Brazilia, că a obținut o fermă de porci dubioasă în Teleorman, că deține păduri întregi în sudul României, că locuiește într-un apartament pentru care nu plătește nimic…și totuși e încă acolo iar televiziunile și presa cu unele excepții ocolesc subiectele legate de el. Cu toate că pare a fi conducătorul de care PSD-ul avea nevoie pentru a acapara din nou România, el poate fi omul care va duce PSD-ul definitiv în groapă. De ce spun asta? Pentru că atunci când elimini competiția din partid elimini și oameni care făceau partidul puternici și îi înlocuiești cu persoane nu la fel de competente, dar fidele ție. Iar impresia mea e că PSD după plecarea lui Dragnea va ieși mai slăbit decât era sub Ponta.

Zilele următoare voi publica un articol cu statistici ale activității din Parlament pentru fiecare dintre aceste partide.

După ce s-a scris în presă că nu îl vrea pe Cioloș în partid, după ce a ieșit la iveală o scrisoare a lui Cristian Ghinea în care omul zicea că Cioloș e un elefant prea mare pentru USR, Nicușor Dan se gândește să ne explice și el cum stă treaba.
Doar mie mi se pare că Nicușor Dan seamănă cu Homer Simpson?

FFS, a trecut o săptămână de când a început scandalul ăsta iar omul iese abia acum cu explicații?

Iar explicațiile lui sunt în mare parte chestii pe care și eu și alții le-au zis: Dacian Cioloș are know how, are valoare, ne-ar ajuta și ne-ar aduce beneficii.

Singura chestie dubioasă pe care o zice Nicușor Dan e legată de faptul că Dacian Cioloș e perceput drept un fost politician de la PNL care acum se mută la un alt partid. Iar USR nu vrea traseiști.

Mai mult, aparent există un clivaj între un public care vrea o soluție pragmatică ce presupune acceptarea de oameni din alte partide și un public mai ”ortodox”, care nu ar vrea așa ceva. Iar soluția lui Nicușor Dan e ca Cioloș să își facă partid, să accepte el traseiștii iar în felul ăsta, cele două partide să fie complementare.

Doar că toată treaba asta e un mare bullshit, iar Nicușor Dan ar trebui să știe că riscă să își alieneze publicul care l-a adus în Parlament. A nega avantajele pe care Dacian Cioloș le aduce partidului doar pe motiv că ar fi apărut pe bannerele PNL e stupid. A crede ca poți face politică doar cu oameni care au zero experiență e iarăși stupid, iar asta se vede în felul în care USR s-a descurcat până acum în Parlament. S-au remarcat până acum prin faptul că liderul partidului s-a blocat în timpul unui interviu, că un parlamentar al său a adormit, un altul a mâncat din gunoi.

Poate că oamenii au făcut și lucruri utile pentru țară de când sunt acolo, dar dacă nu apar și în presă impresia despre USR e că sunt o adunătură ciudată de oameni care au ca singur ”reson de vivre” să mai spună din când în când că ei nu sunt PSD și nu fură. Acesta e partidul pe care Nicușor Dan vrea să îl salveze de influența negativă a unui traseist ca Dacian Cioloș, fost comisar european, fost Prim-ministru și fost ministru al agriculturii.

La cum arată lucrurile în momentul acesta, îmi vine greu să cred USR va prinde următoarele alegeri iar mesajul din seara asta nu pare altceva decât o tentativă de a calma lucrurile.

Cât despre Cioloș, poate nu ar fi o idee rea să curteze o serie de membri PNL și PSD pentru un nou partid. USR pare din ce în ce mai mult un partid lipsit de viziune și aproape de impozie.

Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]

Conform presei Dacian Cioloș, fost prim-ministru apolitic, ar fi interesat să revină în viața politică. Opțiunile avute în vedere sunt fie un partid propriu fie înscrierea în USR (aia cu PNL e momentan o glumă).

De ce nu cred că Dacian Cioloș vrea să își facă partid

Dacian Cioloș pare un băiat deștept. Din acest motiv cred că varianta unui partid propriu nu îi surâde și e ultima pe lista lui.

”Dar plm, Ghiță și-a făcut partid cu o siglă șmecheră cu Vlad Țepeș. Cioloș de ce nu vrea să își facă și el?”

• Pentru că a înființa și menține activ un partid în România e dificil dacă nu tragi sforile care trebuie. În cazul în care nu știai, deși ai nevoie de 3 persoane pentru a crea un partid politic, în cazul în care nu ai candidați în cel puțin 75 de circumscripții electorale la două alegeri consecutive poți fi dizolvat. În 2016 65 din cele 87 de partide existente în România riscau să fie radiate pe acest criteri. Nici partea de înființare a partidului nu e ușoară, cel mai bun exemplu fiind cazul USR care s-a născut cu mare greutate din cauza PSD-iștilor care depuneau contestații pe bandă rulanta. Toate piedicile acestea i s-ar pune și lui Cioloș în cazul în care ar vrea să își pună pe picioare propriul partid. Dar Cioloș nu ar avea experiența sau resursele umane ale lui Nicușor Dan.
• Pentru că partea de logistica ar consuma foarte mult timp și resurse. A avea un partid funcțional înseamnă că trebuie să aloci timp pentru:
  • Găsirea unor surse de finanțare (nu toată lumea e PSD ca să își cumpere sediul pe nasturi). Fie că e vorba de a alerga după bani pe la sponsori sau a desfășura campanii de strângere de fonduri ori a aduna cotizații de la membrii, toate astea presupun timp și implicarea unor resurse umane.
  • Recrutarea de oameni – o chestie foarte sensibilă, în special în contextul în care cea mai mică greșeală e aspru criticată de media. Și nu e vorba neapărat de a recruta oameni cu nume, ci și persoane lipsite de experiență politică. Cum ar fi să se afle în presă că un membru de partid își bate nevasta?
  • Punerea pe picioare a unor filiale în teritoriu. Practic, sunt problemele de mai sus, dar mutate în alte localități și înmulțite cu numărul de filiale.
• Pentru că USR a absorbit o parte considerabilă din resursa umană dornică a se implica în proiecte politice. Știu că sunt mulți tineri dornici să se afirme în politică, dar să fim serioși, 90% dintre ei vor renunța probabil la primul obstacol pe care îl vor întâlni iar restul de 9% se vor plictisi în câteva luni. Un potențial partid al lui Dacian Cioloș ar ajunge probabil să se bată pe oamenii cu USR, ceea ce nu ar fi în avantajul niciuneia dintre părți.
• Pentru că nici USR nu a fost construit în câteva zile. Nu ar trebui desconsiderat efortul pe care Nicușor Dan și echipa sa l-au depus pentru a transforma un ONG care încerca să salveze spații verzi de la asfaltare în a treia forță politică a țării. E nevoie de timp, multă perseverență, muncă și încăpățânare pentru a reuși asta. Dacă Dacian Cioloș își face mâine partid, primele roade ale muncii sale se vor vedea abia peste 4 ani, la primele alegeri.  În tot acest timp trebuie să câștige electorat și să rămână relevant, chestie care nu e ușoară într-o țară în care cetățenii își măsoară nivelul de educație în găleți de plastic.

Singura variantă fezabilă pentru Dacian Cioloș și echipa lui pare a fi, în momentul de față, e înscrierea în USR. Cioloș își poate crea un partid de buzunar, dar nu va fi cu adevărat funcțional pentru că nu pare a avea resursele necesare pentru așa ceva. Oameni cu experiență politică și fără scheleți în dulap în numere mari la PSD și PNL ci pe la USR, deci Cioloș ar trebui să rupă din USR.

Și înscrierea în USR e însă o sabie cu două tăișuri. Uite cum cred eu că arată lucrurile din perspectiva USR:

Avantaje în a-l primi pe Dacian Cioloș în USR

• Credibilitate și know how – Prin Dacian Cioloș, Vlad Voiculescu și Dragoș Pâslaru USR se alege cu un fost prim ministru, un fost ministru al sănătății și un fost ministru al muncii. Asta înseamnă o infuzie puternică de credibilitate și, mai important, know-how.
• Experiență politică – Dacă cei doi foști miniștrii par a fi mai mult tehnicieni și mai puțin oameni politici, Dacian Cioloș e un politician veritabil. Știu, a fost prim ministru apolitic, tehnocrat și alte manele din astea ieftine, dar înainte de asta a fost ministru al agriculturii în guvernul PNL condus de Tăriceanu. Nu ajungi ministru doar fiind bun tehnic. Apoi să nu uităm că a ajuns comis european pe probleme de agricultură, cam cea mai prestigioasă funcție ocupată de un român în organismele Uniunii Europene. Nici asta nu ajungi doar fiind un bun tehnician. Ce încerc să spun e că Dacian Cioloș are nu numai aptitudini tehnice dar și abilitățile necesare pentru a fi un politician foarte bun. Nu e stilul zgomotos dâmbovițean, dar asta nu înseamnă că nu știe să fie alunecos atunci când e nevoie.
• USR va avea din nou o față umană – Nicușor Dan trebuie apreciat pentru tot ce a reușit să facă până acum, dar în același timp trebuie să și vedem limitările lui. Nu e un personaj teribil de carismatic, are probleme în a se exprima liber și este lipsit de spontaneitate. Clotilde Armand era un persoanj carismatic, dar a ieșit un pic în decor după ceva certuri interne în partid. Mihai Goțiu, un alt personaj cu experiență în partid doarme pe el la propriu în Parlament. Toată lumea strigă: USR, get your shit together! Ei bine, Cioloș ar putea să fie omul care să schimbe imaginea USR și să mai distragă atenție de la tâmpeniile pe care le fac oamenii prin parlament.
• Unii sunt artiști, alții cară pianul. Nicușor Dan pare genul care se descurcă mai bine atunci când cară pianul, nu și când cântă la el.  Chiar dacă intrarea lui Cioloș l-ar împinge un pic în spate, cred că asta ar fi bine pentru el. O asemenea mișcare l-ar scuti de interviuri, declarații și alte chestii cu care e clar că nu se simte confortabil și i-ar permite să se concentreze pe a dezvolta partidul în teritoriu, a pune presiune pe PSD în București, a face efectiv opoziție în Parlament. La asta e bun Nicușor Dan, la luptă de gherilă, în tranșee, cu legea într-o mână și cu somația de la judecătorie în cealaltă. Cioloș poate cânta la pian, poate apărea la TV și scrie statusuri pe facebook iar Nicușor Dan poate duce bătălia în parlament liniștit. Dacă Cioloș și Nicușor Dan ar găsi o modalitate de a conviețui ar fi cel mai tare duet de la Mr. Juve și Play AJ încoace.

Dezavantaje în a-l avea pe Cioloș în partid

• Fracțiuni rivale – E posibil ca Cioloș să devină figura numărul 1 în partid. Pe fondul unor bâlbe similare celei de la ultimul interviu e posibil ca Nicușor Dan să piardă șefia partidului în favoarea nou venitului. Nu știu foarte multe despre personalitatea lui Nicușor Dan, însă ceva îmi spune că omul are propriile sale ambiții politice și nu va privi cu ochi buni un contracandidat atât de puternic. Zvonurile care circulă prin presă spun că partidul l-ar vrea pe Cioloș, dar Nicușor Dan se opune. Dacă, forțat de împrejurări, Nicușor Dan va accepta pe Dacian Cioloș & Co în partid, e posibil ca în timp să apară două fracțiuni distincte în partid (în afara de alea care există deja pe criterii ideologice).
• Nou veniții primesc prea mult – În cazul în care Dacian Cioloș și echipa lui primesc locuri în structura de conducere a partidului există riscul ca o parte dintre oamenii care au muncit pentru USR în timpul campaniei și după să se simtă desconsiderați și nedreptățiți. Politica nu e pentru toată lumea și de multe ori e nedreaptă, dar un partid tânăr ca USR nu își permite să piardă oameni care muncesc pentru el. Va fi nevoie de ceva atenție aici pentru ca membrii vechi ai USR să nu simtă că Cioloș & Co primesc ceva pentru care nu au muncit.
• Dacian Cioloș e un comunicator mult mai bun decât Nicușor Dan, dar în același timp nu e un politician care să joace cu cărțile la vedere. Asta e normal pentru un politician, dar dezavantajul aici e că, mie cel puțin, nu îmi e clar care sunt planurile pe termen lung ale lui Cioloș. PNL a crezut că se poate baza pe el în campanie și și-a cam luat țeapă. Cioloș își alege cu mare atenție cuvintele și trebuie citit de mai multe ori pentru a înțelege unde bate. Îmi e teamă că oamenii din USR nu ar prinde multe dintre subtilitățile limbajului său și ar putea înțelege altceva din planurile lui.
• Presiune pe Cioloș de a livra va fi puternică – În cazul în care Dacian Cioloș va deveni membru USR, va fi o presiune uriașă pe el de a se ridica la nivelul așteptărilor impuse de membrii partidului. Cioloș ar fi persoana cea mai experimentată din partid și ar fi văzut ca un ”go to person” pentru orice problemă. Atunci când o criză internă sau externă va apărea Cioloș va trebui să livreze. Dacă o oportunitate de a capitaliza ceva simpatie politică se va ivi la orizont, Cioloș va trebui să livreze. Practic, odată intrat în partid Cioloș va fi ”all in” și va trebui să își asume rolul de locomotivă a partidului. Nu a fost niciodată în poziția asta deci șansele de a face greșeli sunt mari.

Din punctul meu de vedere cea mai bună variantă pentru Dacian Cioloș ar fi un partid propriu, poziționat centru – stânga ca și doctrină politică. Dar realist vorbind, șansele ca asta să se întâmple sunt mici în momentul de față. E posibil ca USR să se scindeze la un moment dat, având în vedere diferențele de doctrină din interiorul partidului și o parte din membrii să încerce o colaborare cu Dacian Cioloș, dar un astfel de scenariu e încă departe.

Până una alta aștept cu interes să văd cum se vor desfășura lucrurile.

Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]

Aveam în plan să scriu o postare care se potrivea cam 90% cu ce spune Dacian Cioloș în opinia asta despre viitoarele negocieri privind scenariul Europei cu mai multe viteze și poziția României. Cioloș demonstrează prin postarea asta că înțelege subtilitățile politicii europene și pare în momentul de față singurul politician din eșalonul 1 cu adevărat preocupat de subiect, deși implicațiile economice și politice ale negocierilor sunt uriașe.

În fine, deși mi-a luat-o înainte, eu pot să explic de ce România nu ar trebui să se opună Europei cu mai multe viteze în cuvinte mai simple și mai ușor de înțeles:

1. Uniunea Europeană știe că e în rahat – Nici Merkel, nici Hollande nu sunt idioți. Știu și ei foarte bine în ce rahat e Uniunea Europeană și că e nevoie de o reformă pentru a supraviețui. S-a întâmplat de multe ori ca o țară să nu fie de acord cu o propunere agreată de alte 15 sau 27 de state membru și măsura, deși bună, să nu fie pusă în aplicare. Așa că, dacă nu se ia o decizie rapid cu privire la viitorul UE există riscul ca toată șandramaua să se destrame, mai ales în contextul în care Rusia face presiuni în sensul ăsta. În plus, o decizie cu privire la viitorul Uniunii trebuie luată înainte de Brexit pentru a putea negocia de pe poziții de forță cu Marea Britanie. A pretinde că știm mai bine decât Germania sau Franța ce trebuie făcut pentru a reforma Uniunea e ridicol.
2. Nu are sens să ne punem cu fundul în mijlocul drumului – Reprezentanții României în cadrul consultărilor, adică K W Johannis și Grindeanu (îmi e lene să îi caut numele întreg) au mers pe ideea că România trebuie să se opună unei Uniuni cu mai multe viteze pentru că nu vrem să fim lăsați pe dinafara. Asta e drăguț doar că din 1999 și până în prezent Uniunea Europeană a avut mai multe viteze și nu ne-a deranjat. Nu putem avea pretenția de a fi membri ai zonei euro încă, la fel cum nu putem susține că Uniunea Europeană e nașpa că ne supraveghează justiția în condițiile în care guvernul român dă ordonanțe de amnistie a faptelor de corupție. Nu are sens așadar să punem piedici procesului de reformare a Uniunii Europene pentru că, în caz contrar, există riscul de a nu mai avea o Uniune în viitor.
3. România nu își dă seama cât de aproape e de prăpastie – Guvernul PSD pare mai preocupat de a-l scăpa pe Liviu Dragnea de pârnaie decât de a guverna țara. Avem copii bolnavi de leucemie care nu au medicamente iar ministrul află de la reporteri de chestia asta. Avem un ministru al energiei în al cărui CV scrie că poate să conducă orice departament mai puțin cel economic și un ministru al muncii care promite dublări de salarii deși măririle de salariu nu sunt în jurisdicția ei. Există un risc destul de mare ca economia noastră să intre în șanț în următorii 2-3 ani iar asta nu va face altceva decât să arate că suntem incapabili de a ne conduce țara. În condițiile acestea cine o să ne ia în serios la negocierile europene?
4. Am ratat ocazia de a fi relevanți în Uniunea Europeană: Știți ce au în comun Gigi Becali, Elena Băsescu, Adrian Severin, Mircea Diaconu, Corneliu Vadim Tudor și Maria Grapini? Vă spun eu: toți au fost sau sunt europarlamentari. Deși Parlamentul European nu are putere legislativă și servește mai mult un rol decorativ, era o ocazie bună pentru politicienii români de a acumula experiență în instituțiile europene. Cu excepția lui Dacian Cioloș, care a ajuns comisar european pentru agricultură, o poziție foarte importantă (și nu comisar european al xeroxurilor cum a fost Orban), putem spune că nu am reușit să ne impunem ca forță politică în Europa. Chestia asta e importantă pentru că în prezent clasa noastră politică e incapabilă să înțeleagă sau să anticipeze schimbările care se vor întâmpla în perioada următoare în Uniune. Asta înseamnă că singura noastră strategie politică va fi ”hai să așteptăm să decidă ei ceva și apoi vedem cum facem”. Există un risc real de a ne da seama că deja s-a luat o decizie și noi nu știam de ea.
5. E nevoie de multă muncă – Iar munca asta trebuie direcționată prioritar spre două locuri: creștere economică sustenabilă (adică nu 8% anul ăsta și -8% anul viitor) și stat de drept (adică un stat bazat pe instituții funcționale nu pe glumele proaste de azi numite Parlament sau Guvern). Nu există nici o formulă magică sau scurtătură, trebuie să construim și modernizăm infrastructura, să dezvoltăm mai bine piața muncii, să avem finanțe stabile și multe altele. România trebuie să își creeze singură condițiile care o vor ajuta sî devină un membru de rang 1 al Uniunii. Trebuie să fii nebun să crezi că vom primi acest statut doar în baza unor negocieri politice. 
6. Zona euro nu e (încă) de noi – Nu suntem pregătiți pentru a intra în zona euro deși îndeplinim criteriile formale de aderare. Așa cum am să explic mai pe larg într-o postare viitoare acele criterii sunt făcute pentru țările din Vest, nu pentru România. Ba mai mult, a intra în zona euro acum, în condițiile în care ea are câteva defecte structurale majore ar fi sinucidere economică pentru România. Grecia, Spania, Portugalia și Italia au simțit pe pielea lor ce înseamnă să împarți aceeași monedă cu Germania. Degeaba spunem că vrem și noi moneda euro, adevărul trist e că nu suntem pregătiți. Ce trebuie să facem însă e să susținem orice măsură care va ajuta statele membre ale zonei euro să repare defectele monedei. Putem avea avantajul de a nu suferi alături de alte state și de a intra într-o uniune monetară funcțională, nu în una care crează dezechilibrele pe care le vedem în sudul Europei. Ce sens are atunci să ne opunem statelor care vor să reformeze zona euro?

Poziția României în relație cu schimbările care se prevăd în viitor ar trebui să fie una realistă. Știm că nu suntem suficient de buni ca să ne jucăm de la egal la egal cu băieții mari, dar hai să nu stricăm jocul din cauza asta, pentru că e posibil ca băieții aceia să își ia mingea și să plece.

Altfel spus, ar trebui să susținem o Europă cu mai multe viteze atât timp cât avem garanția că nu ne va fi refuzat dreptul de a fi parte din nucleul ei dur atunci când vom fi pregătiți. 

Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]

Știi că e groasă treaba atunci când Victor Ponta zice:

“Trebuie sa mergem in sus, sa avem un surplus si sa-l folosim pentru salarii, pensii, investitii. Mie mi-este teama ca noi acum impartim ce nu avem, si zau ca nu-mi doresc sa se intample lucrul acesta”, a spus Ponta, invitat la Romania TV.

Nu cred că are sens să mai spun că datorăm guvernării Ponta o mare parte din scăderea veniturilor bugetare prin diminuarea cotei de TVA de mai multe ori, a contribuțiilor sociale și altele asemenea?

Dar cum zice o vorbă din popor…Gura păcătosului adevăr grăiește.

Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]

Unul din motivele pentru care publicul larg nu e interesat de probleme economice e că oamenii care înțeleg economia sunt fie prea leneși fie incapabili să explice în cuvinte simple chestii de economie. Așa că am zis să încerc să explic bugetul într-un mod familiar oricărui român: bugetul ca o ceartă cu nevasta.
În stânga cearta, în dreapta bugetul. Enjoy!

1. Este PSD în declin?

PSD obține scoruri din ce în ce mai proaste chiar și pe fondul unui absenteism extrem de ridicat. Motivele țin de mai mulți factori, dar cei mai importanți cred eu sunt următorii:

• Demografia – electoratul PSD e vârstnic și pe măsură ce populația în vârstă dispare și intră în masa electorală alegători născuți după 90, scorul PSD scade. Electoratul care intră acum în categoria de vârstă care votează tradițional cu PSD e subțire (mulți români din categoria de vârstă 50+ sunt plecați în afara țării);
• Geopolitica – suntem membrii UE din 2007 (anul acesta se vor împlini 10 ani). Libertatea de mișcare adusă de aderare, oportunitățile pentru tinerii educați și cultura vestică sunt deja impregnate în ADN-ul tinerei generații. UE, deși un gigant rănit, există în primul rând datorită soft-powerului. Mai e apoi și NATO care are interceptoare de rachete balistice în România și trupe staționate. Cine își imaginează că politica internă a României e liberă să meargă în ce direcție vrea e naiv.
• Pierderea contactului cu strada – PSD nu știe ce se întâmplă în stradă pentru că nu are lideri relevanți pentru categoria de vârstă sub 50 de ani. Firea pare a fi o excepție, dar și ea se bazează covârșitor pe pensionarii aduși de PSD. A existat o încercare în timpul campaniei de a atrage electoratul tânăr, dar odată cu încetarea campaniei electorale nu s-a mai mișcat nimic în direcția asta (a se citi nu au mai avut bani de consultanți din Israel). Victor Ponta a fost membru TSD (organizația de tineret social – democrată) și a încercat să bage în politică politicieni tineri (gen Șova), dar oamenii au dat chix pentru că aveau aceleași apucături ca și garda veche pe care (teoretic) o înlocuiau.
• Pierderea contactului cu economia – Măsurile economice luate de PSD sunt orientate preponderent spre categoriile sociale care îi votează majoritar…iar asta e ok. Problema PSD e că nu pare a înțelege cealaltă Românie, cea capitalistă care aduce banii în economie. Măsurile economice luate de ei sunt lipsite de sens din punct de vedere economic și par a fi luate doar pentru a lua ochii. România nu are nevoie de măsuri heirupiste (gen scăderea TVA-ului de la 24% la 19% în 2 ani) ci de predictibilitate. Motivul pentru care ei nu reușesc să nimerească măsurile potrivite e că nu au oameni care să lucreze în economia reală, nu au antreprenori, nu au persoane care să înțeleagă cum funcționează o economie de piață.

Răspuns: Da, PSD este în declin și nu de acum ci de câțiva ani buni de când DNA a mușcat puternic din corupție. Totuși, nu scoateți șampania de la rece, vor fi relevanți în politică mulți ani de acum înainte, dar vor pierde constant din masa votanților.

2. Există în interiorul PSD și alte curente de opinie în afara celui oficial?

Mă întreb asta pentru că fostul PDL, PNL-ul, chiar și tânărul USR au oameni cu opinii diferite, care ajung să coaguleze mișcări în interiorul partidului. Uneori se lasă cu scindări ale partidelor, alteori cu certuri interne. Din direcția PSD nu pare a veni nici un fel de informație în acest sens însă.

Partidul pare o structură deja epurată de orice atitudini sau opinii diferite de cea a persoanei care conduce partidul. Citisem pe Hotnews niște stenograme cu o discuție între Dan Șova și Victor Hrebenciu din care rezulta că ar fi existat o oarecare opoziție (atunci) la ascensiunea lui Liviu Dragnea. Firea și Ponta par la rândul lor a fi pregătiți să sară la gâtul lui Dragnea dacă va pierde controlul asupra partidului, dar toate sunt în linie cu un sistem ierarhic autoritar nu și cu un conflic de idei sau principii. Firea sau Ponta nu au alte idei decât cele ale lui Dragnea. Gândesc la fel, rezolvă lucrurile la fel, deci nu se poate vorbi de alt curent de opinie.

O un alt amănunt interesant este legat de felul în care Dragnea testează loialitatea oamenilor săi (via Romania Libera): Aparent testul constă în a îi trimite după țigări. Dacă se duce fără comenteze e bun. Dacă se uită ciudat sau refuză va fi dat la o parte și nu va avea nici o șansă să intre în grațiile sale.

Chestia asta arată că Dragnea, liderul de facto al Guvernului și PSD-ului nu este niciodată contrazis și toate ideile sale, fie că sunt bune sau proaste sunt admise și puse în aplicare.

Pentru PSD lucrul acesta se dovedește a fi dezastruos pentru că, la fel ca în era Năstase, atunci când ideile șefului suprem se vor dovedi a da rateuri (și încep), nu va exista un plan B, pentru că nimeni nu a îndrăznit să aducă măcar în discuție posibilitatea de a avea un plan de rezervă.

Răspuns: Nu, nu par a exista alte curente de opinie în PSD.

3. Care sunt șansele ca PSD să se reformeze?

 Sau altfel spus, pot ei trece de la un partid baronizat în care mulți lideri din București și din teritoriu au probleme cu legea la un partid bazat pe ideologie social-democrată care să renunțe la imaginea de partid cleptocrat pe care o afișează?

Din punctul meu de vedere condiția minimă pentru a începe reformarea partidului ar fi scoaterea din primul eșalon al membrilor cu probleme penale. Nu neapărat excluderea lor din partid ar fi un semn de reformare (se poate merge pe idea că sunt nevinovați până la proba contrară) ci scoaterea lor din sistemul de luare a deciziilor, până la momentul la care justiția se pronunță în privința lor.

Dar pentru ca o astfel de măsură să fie luată ar trebui ca în PSD să existe o masă critică de oameni care să își dorească reforma. Chiar săptămâna trecută citeam cum un membru PSD din Alba care era campion la atragerea fondurilor europene a fost exclus din partid. În orice organizație sănătoasă o astfel de persoană ar fi fost considerată o resursă importantă de know-how în atragerea de bani europeni. În PSD se pare că acest lucru e irelevant. Impresia mea e că orice persoană care nu e în linie cu ordinele de mai sus este automat exclusă.

Răspuns: Șansele ca PSD să se reformeze în următorii 3-4 ani tind spre zero.

4. Cine va conduce PSD după Dragnea?

Dragnea va trebui să plece de la conducerea PSD. Fie va fi dat jos pentru că nu a reușit să treacă amnistia și modificările la Codul Penal fie va fi condamnat și va trebui să plece singur.

Așa cum spuneam și mai sus, în momentul de față, singura alternativa viabilă la conducerea PSD pare a fi doamna primar Firea. Problema cu ea e că, din ce înțeleg, are aceeași atitudine autoritată și cere supunere oarbă, la fel ca Dragnea. Cel puțin asta pare a fi atitudinea ce rezultă din felul în care se comportă în întâlnirile consiliului local București.

Deosebirea dintre Firea și Dragnea e că prima e mult mai conștientă de puterea străzii și de importanța imaginii sale publice decât Dragnea. Dacă Dragnea pică și Firea preia frâiele vom vedea aceeași atitudine autoritată, dar considerabil mai șlefuită în termen de imagine.

Mă aștept de asemenea să vină cu propria echipă la conducere, ceea ce înseamnă că vom vedea ceva fețe noi, deși, mă aștept să fie la fel de supuși ca și cei de acum.

Răspuns: Eu pariez pe Firea, care deși are același stil autoritar ca și Liviu Dragnea, e mult mai atentă la imaginea sa publică, nutrind, se zvonește, pretenții la președenție.

Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]

5. Există alternativă la PSD?

Motivul pentru care electoratul votează PSD nu ține de afilieri doctrinare. Bătrânii nu votează PSD pentru că știu și înțeleg doctrina social – democrată ci pentru că doar PSD mărește pensiile. Clasele sociale vulnerabile (șomeri, oameni fără venituri stabile etc.) votează PSD pentru că doar ei le-au întins o mână de ajutor prin mărirea ajutoarelor sociale.

Ne place să îi spunem ”pomană electorală„ și să strâmbăm din nas, dar acea pomană înseamnă mult pentru pensionari și săraci. Retorica partidelor de dreapta a fost în permanență aceeași: ”gata cu asistații sociali!”, ”gata cu pomenile electorale”, ”nu vă vindeți votul pe o pungă de orez și o găleată”.

Stau totuși și mă întreb, și-a pus cineva problema cât de săraci sunt acești oameni dacă renunță la vot pentru o pungă de orez?

Adevărul incomod e că există multă sărăcie în România și, la nivel individual, nu e cauzată de lene. Oamenii nu sunt săraci pentru că nu muncesc ci pentru că nu au o educație potrivită pentru secolul în care trăiesc, pentru că nu au abilitățile necesare pentru ce vrea piața muncii, pentru că se nasc departe de centre urbane unde s-ar fi putut alege cu educație bună și venituri stabile.

Atât timp cât clasa de mijloc și dreapta vor ignora aceste categorii sociale de votanți nu va există o alternativă la PSD iar o parte consistentă a electoratului va fi împinsă în brațele acestui partid.

Răspuns: Pentru câteva milioane de votanți nu există alternativă la PSD.

6. Are PSD are o problemă cu electoratul său?

Electoratul PSD e alcătuit din votanți captivi. Nu sunt oameni care au votat PSD din convingere politică sau pentru că au crezut în programul lor economic ci oameni care vor vota PSD atât timp cât primesc ceva la schimb. Un partid cu electorat care crede în programul său politic ar fi avut parte de mai multă susținere zilele acestea. Un partid care și-a atras votanți prin doctrină le poate cere susținere în stradă. Totuși nu au existat meetinguri spontane pro-PSD, nu au existat acțiuni politice ale populației pentru a susține modificările la Codul Penal sau grațierea.

PSD și-a cultiva un electorat care îl va vota pentru că nu are de ales, dar atât. Nu vor mișca un deget în plus dacă nu primesc ceva la schimb, pentru că asta e înțelegerea dintre cele două părți: eu îți dau votul, tu îmi pui pâine pe masă.

Răspuns: Da, PSD are o mare problemă cu electoratul său și e exclusiv vina sa pentru situația creată.

7. Mai are PSD bani?

S-a vorbit de meetinguri de susținere a PSD în București sau în țară. Am râs atunci pentru că știam că nu se va întâmpla asta. Nu trebuie să fii un mega-analist politic ca să înțelegi că nu aveau cum să organizeze proteste masive, era suficient să fii atent la cheltuielile lor din ultimii doi-trei ani.

Ca să fac o mică recapitulare:

• Petrecerea lui Ponta pe Stationul Național;
• Candidatura lui Ponta la președenție;
• Campania electorală de la alegerile locale din vară;
• Campania electorală din toamnă când, pe lângă cheltuielile normale și-au mai tras și consultanți din Israel;
• Milionul de dolari dat pentru întâlnirea de 5 minute cu Trump.

Cât ar fi costat, din punct de vedere logistic să aduci 100.000 de oameni în București cu autocarele? Avea PSD banii necesari doar pentru a transporta acei oameni? Trebuia sa le mai dea și un ceai cald? Bani de buzunar? Cât ar fi fost nota de plată la final? Aveau bani pentru a plăti atât.

Oricum, un meeting cu 100.000 de oameni ar fi fost prea puțin pe lângă cei 150.000 strânși mai multe nopți la protest.

Răspuns: Impresia mea e că e foamete mare în PSD acum iar oamenii trebuie să facă rapid de bani dacă vor să supraviețuiască.

Așa cum zice și titlul am găsit cele 10 miliarde pe care Liviu Dragnea nu le găsește. Și culmea e că nu sunt departe, dar trebuie să explice cumva faptul că măsurile din programul lor economic nu vor putea fi puse în aplicare.
Iată cum arată execuția bugetară la nivelul lunii noiembrie 2016:

 
Și mă întreb (sarcastic): o fi vreo legătură între gaura de aproape 5 miliarde RON din încasările de TVA și faptul că a scăzut cota de impozitare de la 24% la 20%, respectiv la 9% pentru alimente? Oare tehnocrații au hotărât scăderea cotei sau guvernul PSD condus de Victor Ponta în ciuda avertismentelor primite de la FMI și Bruxelle?
A se remarca faptul că toate celelalte taxe fiscale au înregistrat creșteri, deci îmi vine greu să cred că putem discuta despre o problemă a ANAF (mai mare decât cea pe care o aveau și anul trecut cu colectarea). Și restul miliardelor?

Încă o gaură de 10,6 miliarde RON, de data asta venind din ”sume primite de la UE în contul plăților efectuate și prefinanțare”. În primul rând aceea e execuția 2007 – 2013. Mai jos apar sumele pentru noua execuție (2,8 miliarde RON). Cât despre diferență, cine are curiozitatea să citească raportul realizat de Ministerul Fondurilor Europene, va vedea că nu prea aveam autorități de management care să se ocupe de banii alocați de Comisia Europeană și că eram în rahat cu Comisia Europeană pe 25 de puncte (condiționalități). Mai mult, din câte înțeleg din raport au fost depuse foarte multe proiecte în cursul anului 2016, iar banii vor veni în 2017. Probabil guvernul Dragnea Grindeanu se va lăuda cu sumele încasate pe proiectele tehnocraților.

Acum nu știu cum alții sunt, dar eu când mă uit în tabelul de mai sus văd așa:

Cheltuieli de personal – a se citi creșteri de salarii în administrația publică, medici, profesori, salariu minim etc. Fix asta vrea și noul guvern.

Dobânzi – credite luate în anii din trecut. Nu aș imputa guvernului Cioloș.

Asistență socială – din nou, o chestie pe care nu o poate reproșa nimeni guvernului Cioloș, în special dat fiind faptul că intră în categoria ”Transferuri” adică bani trimiși în teritoriu, inclusiv primarilor PSD, nu de la bugetul central.

Fonduri europene – au crescut cheltuielile cu proiecte europene, au crescut și veniturile sau vor crește în perioada următoare.

Concluzia

Din datele publice disponibile în prezent, banii lipsă de care vorbește dl. Dragnea par a fi găuri ale defunctului guvern Ponta:

• încasări din TVA scăzute ca urmare a reducerii cotei;
• bani europeni mai puțini pentru că ministerul de resort și instituțiile sale nu prea mișcau nimic;
• cheltuieli de personal mai mari, urmare a măririlor de salarii din 2016.

E posibil ca dl. Dragnea să aibă informații cu privire la execuția bugetară pe întreg anul (nu doar până la noiembrie 2016 ca muritorii de rând). Dacă e așa, zău că aș vrea să le văd și eu.

Și ca părere personală, tehnocrații au fost foarte ”fricoși” când a venit vorba de a cheltui banii publici și nu s-au lansat în proiecte ample și costisitoare. Am dubii că ”prăpădul lăsat de tehnocrați” nu e altceva decât clasicul discurs ”noi am vrea, dar nu se poate, cei de dinainte au lăsat prăpăd”.

PSD a câștigat alegerile și oamenii au început să se panicheze pe seama felului în care vor fi finanțate promisiunile din campanie.  Și pentru că deja am scris despre partea de cheltuieli a programului lor economic m-am gândit că ar fi păcat să nu explic și de unde vor veni banii pentru a finanța acele cheltuieli. Evident slideurile sunt luate din programul de guvernare al PSD.

Din punctul meu de vedere lucrurile arată cam în felul următor:

1. PSD spune că banii la buget vor veni din investiții și fonduri europene care generează creștere economică și încasări mai mari la buget prin ”efectul de multiplicare”. Vă voi arată mai jos de ce ipoteza asta pare puțin probabilă.
2. Declarațiile din decembrie, imediat după câștigarea alegerilor și început de ianuarie arată că, în realitate, sursele de finanțare sunt mult mai ”realiste” și implică în fapt creșterea impozitelor și taxelor.

Haideți să presupunem totuși că se vor ține de cuvânt și vor aplica ce scria în programul de guvernare.

1. De unde spune PSD că vor veni banii

PSD spune că veniturile necesare pentru acoperirea cheltuielilor vor veni din venituri din taxe și impozite rezultate din programe de investiții care vor genera efecte de multiplicare și implicit vor crește încasările la bugetul de stat.

Avem așadar două condiții pentru ca veniturile la bugetul de stat să crească:

1. Să vină investițiile promise
2. Efectul de multiplicare să se producă

Vom vedea mai jos care sunt punctele slabe ale celor două condiții.

1.1. Investițiile din programul PSD

Conform programului de guvernare al PSD, vom avea parte de investiții consistente pe parcursul celor 4 ani de guvernare. Investițiile sunt grupate în următoarele categorii:

1.1.1. Fonduri europene

Cu fondurile europene eu am o problemă pentru că ele sunt mirajul cu care suntem ademeneți de mulți ani de fiecare guvern aflat la putere, dar care se dovedește a fi un eșec major de fiecare dată. Mai mult, se întamplă în ultima vreme să fim nevoiți să dăm bani înapoi din fondurile europene contractate ca urmare a descoperirii unor nereguli sau a depășirii termenelor de finalizare agreate (a se vedea fondurile europene returnate în cazul pasajului de la Piața Sudului din București despre care nu prea scrie nimeni nimic).

Nu îmi e clar cum vor intra mai mulți bani la buget din moment ce nu toate fondurile europene generează investiții. Sunt fonduri europene destinate reconversiei profesionale, unde discutăm despre firme care primesc bani pentru a învăța oamenii diverse meserii. Genul acesta de bani nu generează investiții și nici taxe la buget prea multe. Mai mult, acest sector este notoriu pentru neregulile descoperite. Și încă o chestie faină, se întâmplă frecvent ca astfel de cursuri de recalificare să fie prestate de ONG-uri, care nu prea plătesc taxe. Vă invit să citiți o investigație a celor de la RISE Project pe tema fraudării fondurilor, pe care o consider tipică.

Mulți bani din fonduri europene merg pe subvenții în agricultură (excluse de PSD din calcule), dar și spre proiecte pentru a ajuta agricultorii în general. Problema este că agricultura este un alt sector notoriu pentru fraude cu bani europeni și fraude cu rambursările de TVA. În plus, nici aici nu se pune problema de mai mulți bani la buget pentru că sectorul este notoriu și pentru frauda pe partea de TVA.

Ar mai fi marile proiecte de infrastructură care pot fi finanțate prin fonduri europene: autostrăzi, pasaje rutieri, amenajări de diferite feluri. Problema aici e că toate chestiile astea sunt făcute pentru statul român. Altfel spus, statul român vrea un pasaj de 100 milioane de euro. Licitația pentru construcția pasajului este câștigată de o companie privată care construiește pasajul și dă statului român o factură de 100 de milioane + TVA 20%. Statul român plătește 120 de milioane de euro companiei iar compania plătește apoi inapoi statului 20 de milioane de euro. Au crescut veniturile la bugetul de stat? Da! cu 20 de milioane de euro, dar știi ce? au crescut și cheltuielile tot cu 20 de milioane.

Știi care ar fi impactul pozitiv aici? Faptul că am construit infrastructură, dar infrastructura aia nu înseamnă venituri pe termen scurt ci pe termen lung, dacă e făcută cu cap. E posibil ca acea companie care a construit pasajul să plătească din banii respectivi contribuții sociale și impozit pe profit ca urmare a contractului câștigat, doar că, de cele mai multe ori, discutăm despre companii deținute de tot felul de indivizi dubioși care sunt etern pe pierdere (impozit pe profit).

Una peste alta nu cred că fondurile europene pot reprezenta o sursă directă de taxe și impozite. Fondurile europene pot genera creștere economică dacă sunt folosite corect, dar asta pe termen mediu și lung. Iar efectul lor e destul de greu de măsurat.

1.1.2. Fondul Suveran de Investiții

O găselniță interesantă este Fondul Suveran de Investiții.Inspirația pentru fondul acesta vine din Norvegia, țară care a învățat din experiențele nefericite ale altora și care și-a dat seama că dacă se bazează pe banii din petrol, s-ar putea trezi într-o bună zi falimentară și cu niște cheltuieli mult prea extravagante. Așa că banii din redevențele petroliere au ajuns într-un fond care investește banii peste tot prin lume și care, în 2011, era cel mai mare fond de investiții din lume. Sună bine, nu e așa? Și atunci care ar fi problema? Păi problema e că am mai avut un fond de genul acesta acum câțiva ani.

Mă refer la faimosul fond înființat din banii primiți de statul român pentru vânzarea BCR, către Erste. Suma nu era deloc mică, 2,2 miliarde de euro la vremea respectivă iar banii trebuiau folosiți pentru investiții în infrastructură. Știți ce s-a întâmplat cu ei? I-a folosit guvernul Tăriceanu pentru a acoperi cheltuielile extravagante ale statului român cu măriri de salarii în sectorul public și angajarea unui număr uriaș de bugetari, deși legea interzicea lucrul acesta. Am voie să fiu sceptic cu privire la noul fond de investiții în condițiile în care Tăriceanu e iarași la guvernare alături de PSD-ul care l-a ajutat și în perioada aceea să guverneze țara? Eu cred că da.

Cum ar trebui să funcționeze lucrurile în cazul FSDI? Păi se iau niște bani de la buget, se bagă într-un fond de investiții și apoi ca prin magie avem mai mulți bani la bugetul de stat din taxe și impozite generate de respectivele investiții. Mecanismul e același precum cel de la fonduri europene iar limitările sunt similare, cu mențiunea că, banii din FSDI sunt mai ușor de furat pentru că nu mai vin cei de la Bruxelle în control.

Sunt curios însă în ce ar putea investi statul român prin fondul de investiții în contextul în care același stat român lasă localități întregi în paragină sau uită că sunt areale geografice cu șomaj cronic. Ce încerc să spun e că banii care intră în acest fond vor fi tot banii statului, bani care trebuiau să ajungă în mod normal la buget, dar care acum vor merge într-un fond, al cărui management va fi numit politic.

Ca să nu mai spun că fondul norvegian investește pe bursă o mare parte din bani. Fondul nostru ce va face? Va băga bani în investiții românești sau străine? Ne permitem să finanțăm companii private în condițiile în care infrastructura în românia e la pământ? Dacă fondul respectiv ar investi în infrastructură, cu ce ar fi el diferit față de o companie de stat sau un minister, în afara de alți oameni pe ștatul de plată și poate niște achiziții dubioase.

1.1.3. Investiții private

Ultima categorie care ne rămâne e legată de investițiile private. Investițiile private au fost motorul de creștere al României în ultimii 20 de ani, dar în același timp, ele nu au ce căuta într-un program electoral. Investitorii, fie ei străini, fie privați, au nevoie în primul rând de un mediu de afaceri predictibil. Ori toate guvernele de până acum, în frunte cu Guvernul Ponta, au ales să ia unele măsuri care pot fi catalogate oricum numai pro-business nu. Cu titlu de exemplu să ne amintim de stabilirea nivelului accizei la un curs de schimb ales de Guvern atunci când, pentru prima oara dupa mulți ani, cursul de schimb al BNR nu era în creștere, diminuarea puternică a investițiilor în infrastructură. În astfel de condiții, măsuri precum diminuarea taxelor pe salarii nu ajută foarte mult investitorii mari.

Una peste alta, PSD mizează pe investiții private pe care, nu știu sincer dacă are capacitatea de a le stimula având în vedere istoricul lor pe tema asta.

Oricum, PSD a început bine guvernarea, a luat prima măsură pro-business: va elimina plafonarea CAS, chestie care va crește substanțial costurile companiilor cu forța de muncă bine pregătită și cu salarii mari. Vor spune că au luat alte măsuri pentru mediul de afaceri, cum ar fi scăderea impozitului pe micro-întreprinderi. Dar așa cum am scris și aici, 1% sau 2% e irelevant ca impozit. Micile afaceri au alte probleme (cum ar fi lipsa surselor de finanțare), nu impozitul acesta.

Oamenii aceștia încă nu au înțeles că e nevoie de mai mult decât taxe reduse pentru a atrage un investitor.

Haideți să presupunem totuși că toate investițiile de mai sus vor fi făcute pe bune și nu vor deveni găuri negre. Cum se vor vedea investițiile în creșterea veniturilor la bugetul de stat? Răspunsul PSD este: prin efecte de multiplicare.

1.2. Efectul de multiplicare

Ei ca să înțelegeți efectul de multiplicare, trebuie să înțelegeți în primul rând cum funcționează macro-economia în România. La noi, macroeconomia e o știință ocultă, similara cu ghicitul in stele sau horoscopul: Oamenii nu prea stiu exact ce fac acolo, dar daca o nimeresc (din noroc sau prostie) ajung consilieri sau miniști. Iar efectul de multiplicare e ceva invocat de toată lumea, dar pe care puțini oameni îl înțeleg exact. 

Problema mea e că pe partea de venituri, programul PSD mizează foarte mult pe magia efectului de multiplicare.

Vreau să fac clar un lucru, efectul de multiplicare există, este cât se poate de real. Doar că simplul fapt că îl invoci nu înseamnă și că apare. 

Haideți sa presupunem ca vine iarăși o criză, investițiile și consumul scad foarte puternic, nimeni nu mai cumpără, nimeni nu mai vrea să investească. De data asta însă guvernul nu e luat pe nepregătite (știu că îți vine să râzi la gândul ăsta, dar e încearcă să mă urmărești). Așa că, pentru a stimula economia decide să investească în anumite sectoare care pot genera efecte de multiplicare. Spre exemplu decide să investească 100 milioane de euro în construcția unor apartamente pentru tineri. Banii vor merge la antreprenori privați care vor construi locuințele. Cele 100 de milioane de euro înseamnă muncitori care primesc salarii, înseamnă materiale de construcții, instalații sanitare și electrice vândute și multe alte bunuri și servicii din sectoare conexe celui de construcții care se pun în mișcare.

La finalizarea lucrărilor, statul vinde apartamentele la cost, fără să vrea sa facă profit de pe urma lor. Dar lucrurile nu se opresc aici, tinerii vor plăti apartamentele probabil prin credite, luate de la bănci. Apoi vor merge să își cumpere mobilă, electrocasnice, asigurări și multe alte lucruri pe care, în lipsa unei case noi nu le-ar fi achiziționat niciodată. 

100 de milioane de euro dați de stat generează efecte în economie prin investiții și consum considerabil mai mari în economie. Gândiți-vă numai la faptul că 100 de milioane au fost încasați de constructori și furnizorii lor. Apoi mai adăugați valoarea electrocasnicelor, a mobilei și tuturor celorlalte lucruri și servicii cumpărate de noi proprietari.

Problema în practică e că multiplicatorul acesta este foarte greu de măsurat având în vedere că:

• nu avem cum să aflăm cu exactitate ce bunuri și servicii au cumpărat tinerii care au achiziționat apartamentele sau cât au costat.

• Nu știm exact când vor fi achiziționate aceste bunuri și servicii. Îți poți mobila toată casa înainte să te muți sau poți dormi pe o saltea timp de 3 luni.

Multiplicatorul se poate estima, dar nu măsura cu exactitate. Și PSD știe asta și prin urmare își bazează mare parte din cifrele din programul economic. PSD estimează o creștere a veniturilor la buget de 6% din PIB ca urmare a aplicării programului său electoral, din care 5,4% poartă eticheta ”prin efecte de multiplicare”.

În lipsa unui efect de multiplicare puternic, programul PSD și cam toate creșterile lor se năruie ca un castel de nisip. Iar eu nu cred că acest efect de multiplicare va exista pentru că investițiile publice sunt la pământ încă de pe vremea guvernului Ponta.

Bazat pe experiențele trecutului și prezentului în materie de guvernare PSD mi se pare mai probabil scenariul următor:

Pasul 1: Guvernul investește mulți bani în diferite proiecte de infrastructură, inclusiv în proiecte total inutile cum ar fi, spre exemplu, o gară aflată într-o localitate prin care nu mai trece trenul de 2 ani, spunând că efectul de multiplicare va genera creștere economică, locuri de muncă și pateu pe masa fiecărui român.

Pasul 2: Începe construcția în cazul proiectului respectiv cu termen de finalizare total nerealist (2 ani de exemplu), cu finanțare din fonduri europene. A se lua ca exemple: Pasajul de la Piața Sudului sau centrul orașului Râmnicu Vâlcea.

Pasul 3: Se depășește bugetul și durata agreată inițial. Se pierde finanțarea europeană și sumele trebuie alocate din bugetul local. Constructorul nu vrea sa mai lucreze până nu își primește banii. Proiectul se blochează de mai multe și avansează doar când primăria / guvernul sau ministerul de resort își aduce aminte și alocă bani.

Pasul 4: Pentru ca nu avem destulă creștere economică, locuri de muncă și pateu guvernul decide sa repete Pasul 1. Antena 3 dă vina pe Băsescu / tehnocrați / Soroș / mafia reptiliană.

2. Ce s-a întâmplat de când PSD e la putere

Drept dovadă, Dragnea îl ruga pe Cioloș în decembrie 2016 să nu scadă cota de TVA la 19% (deși scăderea era inclusă din vremea premierului Ponta) și să nu elimine taxa pe construcții speciale (taxa de stâlp).

Apoi, imediat ce noul Parlament s-a format a și început să dezbată o modificare a legislației fiscale prin care se elimina plata contribuției de sănătate pentru toți pensionarii nu doar pentru cei cu venituri reduse. O zi mai târziu noul prim ministru declară că vrea să elimine măsura de plafonare la nivelul a 5 salarii a contribuției de pensie, chestie care, spune el, i-ar aduce 1,4 miliarde RON la buget.

Tot el spunea că mărirea salariului minim pe economie de la 1.250 RON la 1.400 RON va mai aduce încă 1 miliard RON la buget și înca 0.5 miliarde RON din eliminarea plafonului de 5 salarii pentru CASS.

3. Concluzii

Din punctul meu de vedere, acesta e un mesaj foarte clar venit din partea PSD că:

1. Nu vor respecta ceea ce au spus în programul politic pe partea de venituri și vor urma căi mai ortodoxe de echilibrare a bugetului (spre exemplu eliminarea plafonului la CAS, CASS).
   
2. Nu au crezut niciodată ce scria în acel program referitor la venituri și nu le pasă pentru că au câștigat alegerile iar oamenii se vor uita la cheltuieli, nu și sursa de finanțare.
   

Cred însă că vor încerca să constituie un fond de investiții pentru că ar însemna niște posturi bine plătite și niște bani care ies din orbita bugetului public, fiind mai ușor de furat.

La fel cum cred că vor da vina pe tehnocrați că nu sunt bani la buget, mergând în special pe diminuarea veniturilor din TVA, o bombă cu ceas lăsată cadou de guvernul Ponta românilor la plecare. Dar despre asta, într-o altă postare.

Dacă te interesează subiectul poți citi și ce am scris despre partea de cheltuieli și taxe a programului economic al PSD aici.

Cateva chestii legate de USR care ar trebui sa dea de gandit celorlalte partide politice dupa alegeri:
1. USR este a doua forta politica ca numar de voturi in Bucuresti (cu aproximativ 25%) din voturi, fata de 38% PSD, respectiv 12% PNL. Daca USR nu face compromisuri, cam asta e viitorul politic al Romaniei.
2. USR castiga diaspora cu 27%, la distanta mica de PNL cu 26%, pe fondul insa a unei prezente dezastruos de mici.
3. Din 43 de judete (am numarat si diaspora ca un judet), USR obtine scor peste 5% (pragul de intrare in Parlament) in 24, ceea ce inseamna ca geografic vorbind, mai mult de jumatate din judetele au votat pentru prezenta USR in Parlament.
ALDE, celalalt partid nou infiintat sta mai bine la capitolul distributie in teritoriu cu 30 de judete care au votat in proportie de peste 5%
4. USR obtine scoruri dezastruoase (0% in Harghita, 1,8% in Covasna) sau sub 5% in Satu Mare sau Bihor in judetele cu populatie maghiara. Mures si Salaj sunt exceptii, dar aici scade si ponderea maghiarilor in populatie.
De ce scriu despre USR, pentru ca sunt un nou pol de putere in peisajul politic romanesc. Voi reveni asupra subiectului.

Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]