Una din chestiile cele mai nasoale la români e cât de înverșunați sunt când vine vorba de anumite idei. Am dat peste un exemplu clasic recent când am citit comentariile unui articol al lui Vali Petcu în care omul se întreba de ce România nu are o politică mai coerentă de producție a legumelor.
Așa cum intuiam după ce am citit postarea, majoritatea comentariilor erau pe sistem ”comunism”, ”vrei CAP-uri?” și alte chestii similare.
Mai important decât tema articolului său mi se pare atitudinea generală a românilor la orice fel de sugestie de coordonare economică sau asociere: respingere din start pentru că ideea e comunistă.
Sunt câteva chestii de înțeles din atitudinea asta:

Mulți români sunt certați cu logica

Știu că sună dur, dar cam asta ar fi concluzia firească.
Comunismul e o idee relativ recentă în istoria omenirii. Planificarea economică și asocierea indivizilor există încă de pe vremea Mesopotamiei, dacă nu chiar mai departe de atât. Dar în ciuda anilor de învățat istorie la școală cumva românul tot nu înțelege că ideea de planificare sau asociere nu e comunistă.
Piramidele probabil au fost construite în parteneriat public privat, Imperiul Roman a fost condus de antreprenori, nu de împărați iar apeductele și drumurile romane au fost ridicate de SRL-uri romane.
Economia planificată e practic sinonimă cu civilizația, dar românul îți lipește atributul de comunist pe frunte imediat ce aduci în discuție așa ceva.

Impresiile contează

Cam toate guvernele post decembriste au avut grijă să stea departe de idei care merg în direcție planificării economice. Asta ar fi fost oarecum de înțeles în primii ani ai tranziției economice (anii 90 să zicem), dar au trecut trei decenii de la Revoluție. O economie care se dorește a deveni dezvoltată trebuie să adreseze probleme care apar în funcționarea ei. Dar rezolvarea acelor probleme se face de cele mai multe ori prin planificare economică.
Vrei să te asigură că marile companii auto aleg România pentru deschiderea de noi fabrici? Trebuie să le oferi:

•  infrastructură,
• muncitori calificați,
• o politică fiscală și economică coerentă și predictibilă.

Toate chestiile astea intră în categoria ”planificare economică”.
Dacă vreți o explicație pentru lipsa de apetit a guvernelor post-decembriste în a ajuta economia, ei bine atunci parte din explicație vine de aici: românii nu vor planificare economică, iar asta duce la politici economice lipsite de coerență.
Poate de aceea soluție preferată a politicienilor pentru orice problemă a fost reducerea taxelor.
E adevărat că și atunci când Guvernul a încercat câte ceva a făcut lucrurile teribil de prost, cum a fost faza aia cu 51% din produsele din supermarketuri să fie românești. Ulterior au trebuit să dea înapoi de la chestia asta ceea ce i-a făcut să pară niște amatori.

Asociere în firme, dar nu în agricultură. 

Asta e una din cele mai bizare chestii în ceea ce privește România: lipsa de asociere în agricultură. Înțeleg motivul pentru care țăranii get beget nu își doreau să se asocieze cu nimeni: abia își recuperaseră pământul de la comuniști. Nu am o problemă cu asta. În schimb am o problemă cu oamenii care se opun inițiativelor de stimulare a asocierii în agricultură pe motiv că e comunism.
Practic dacă vrei ca doi oameni să se asociaze în orice alt domeniu în afară de agricultură, se numește stimulare a investițiilor și capitalism.
Dacă vrei ca doi oameni din agricultură să se asocieze atunci se numește CAP și comunism.
Iar cei care protestează cel mai tare la posibilitatea de asociere nu sunt țăranii agricultori ci oamenii de la oraș care nu au nici o treabă cu agricultura. De ce? Pentru că știu ei că dacă se asociază oamenii în agricultură reapare comunismul.

Vrem roșii românești, dar fermieri săraci

Agricultura nu mai e de mult un domeniu în care banii se fac punând cu mâna semințe în pământ. Agricultura modernă se face în mare parte mecanizat ceea ce permite fermelor să ajungă la dimensiuni foarte mari și să fie mai eficiente. Tocmai de aceea dimensiunea contează în agricultură: ferme mai mari înseamnă prețuri mai mici la legume.
În lipsa consolidării fermelor agricole românești, legumele din Polonia sau Olanda vor fi mai ieftine decât cele românești.
Iată ce zice Eurostat despre fermele din UE:

Undeva la 32% din totalul fermelor din UE erau din România. Ferme e un cuvânt simpatic aici pentru că în România el cuprinde cele 10 pogoane de pământ pe care și le cultivă nea Gheorghe pentru consum propriu. Asta explică de ce deși avem 32% din total ferme producem undeva la 4% din producția agricolă a UE.
Franța în schimb are aproape 5% din numărul de ferme, dar produce undeva la 17% din totalul producției.
Din păcate agricultura românească nu va deveni mai eficientă în lipsa consolidării fermelor.
Aici trebuie să fac o precizare însă: simplul fapt că o roșie e crescută în România nu o face mai bună. Am mâncat roșii românești care nu aveau absolut nici un fel de gust, dar roșii englezești cu același gust ca cele pe care le mâncam la bunici în copilărie. Contează calitatea, nu unde e crescută.
Una peste alta nu vă speriați de planificarea economică, că se face din cele mai vechi timpuri.

Jeet Heer, remarca o chestie foarte interesantă pe twitter:

Tweet-ul se referă la muncitorii din SUA, acolo unde serviciile sociale de ajutorare a celor săraci sunt foarte slab dezvoltate. Dar se aplică la fel de bine și în Europa, deci inclusiv în România.
Haideți să ne gândim un pic cine lucrează zilele astea în orașe:

1. Oamenii din supermarketuri – am experiență la prima mână pentru că am lucrat o vară într-un supermarket și știu cam care sunt salariile de pe acolo. Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult, cei care lucrează în hypermarketuri fiind în continuare destul de prost plătiți. Și ca notă, aceste salarii sunt pentru lucrători din orașe medii și mari, acolo unde sunt prezente lanțurile mari de retail. În orașele mai mici salariile sunt mai reduse.
2. Curierii – Curierii au salarii jenant de mici. Firmele de curierat merg pe ideea că lumea lasă bani curierilor (1 leu aici, 5 lei acolo se adună) și e relativ ușor de găsit forță de muncă. Curierii reprezintă o componentă cheie în zona de e-commerce, acolo unde degeaba bagi bani în siteuri și infrastructură IT, dacă nu poți livra bunurile comandate.

Ambele categorii de mai sus intră în contact direct cu foarte multă lume zilnic și reprezintă lucrători cheie în retailul alimentar și comerț electronic. În același timp sunt plătiți prost comparativ cu restul economiei.

Și la stat sunt probleme

În afară de asta ar mai fi vorba de cam tot ce înseamnă personal de prin instituțiile de protecție socială. Cei care lucrează în centrele de îngrijire a copiilor, bătrânilor ale statului nu sunt plătiți deloc grozav (pentru că salariile sunt plătite de consiliile locale,  nu de la bugetul central cum e cazul doctorilor de exemplu) și continuă să lucreze pentru că nu are cine să le ia locul. De multe ori aceste centre sunt situate în afara orașelor și lucrătorii sunt în situația de a nu putea să ajungă acolo pentru că în provincie nu prea mai circulă autobuzele odată cu instituirea carantinei. Evident că nimeni nu le va deconta banii de benzină.

Industria

În fabricile de textile se lucrează intens zilele astea. Că în industria de textile sunt salarii mizerabile cred că se știe deja. Am scris și eu despre asta, au scris și alții mai în detaliu. Ei bine, acești oameni plătiți cu minimul pe economie acum produc măști de bumbac în hale supra aglomerate.
Și nu e vorba doar de fabricile de textile. Chiar dacă s-au închis fabricile care lucrau pentru industria auto (Dacia, Ford), sunt multe societăți din industrie care lucrează în continuare, majoritatea pentru parteneri externi. După cum probabil bănuiți, în industria românească, în mare parte subcontractori ai unor firme mari, nu se câștigă prea mult. Multe astfel companii sunt IMM-uri și nu își permit să refuze contracte, la fel cum angajații lor nu își permit să nu aibă un loc de muncă.

Agricultura

Muncitorii sezonieri din agricultură au devenit brusc cruciali pentru economia europeană și românească. Fără români și bulgari legumele și fructele din Vestul Europei putrezesc pe câmp. Sunt șanse mari să se creeze derogări speciale pentru forța de muncă sezonieră. Acești muncitori sunt de cele mai multe ori oameni care lucrează ca zilieri și sunt plătiți prost raportat la salariile din restul economiei. Cu toate astea fără ei fructele și legumele nu ar ajunge pe masa populației.
Pentru ei această pandemie e oportunitatea de a cere mai mulți bani având în vedere condițiile în care lucrează și cererea de forță de muncă.

Ce ne spune situația asta despre economie?

Economia nu e o chestie care ține de moralitate. De multe ori nici de școala pe care o ai sau alte chestii de genul ci de puterea de negociere.
În vremuri hai să le zicem ”normale” curierii pot fi înlocuiți ușor pentru că nu ai nevoie de calificări multe pentru a fi curier. În negocierea dintre angajat și angajator, cel din urmă are putere în acest context.
Dar în contextul pandemiei brusc angajatul are o putere mult mai mare. Dacă mâine toți curierii decid că nu vor să lucreze dacă nu primesc o mărire de salariu de 20% angajatorul are de ales între a pune lacăt pe firmă sau să le dea banii ceruți.
Ce s-a schimbat? Absolut nimic în materie de educație, calificări sau aptitudini ale angajatului. Pur și simplu pandemia a transformat curierul într-un angajat considerabil mai cerut de piață. Asta înseamnă că puterea sa de negociere atât la nivel individual cât și la nivel colectiv a crescut.
Negocierile dintre angajat și angajator se bazează întotdeauna pe raporturi de putere. Uneori putere de negociere mai mare are angajatul (ex: calificări rare), alteori angajatorul (ex: firme puține în acea industrie).
Pandemia asta ne arată însă cât de rapid se poate schimba acest raport de putere fără nici un fel de schimbare la nivel de angajat sau angajator. Și deja se văd efectele, până și cei de la Amazon, cunoscuți pentru zgârcenia lor, au crescut remunerația muncitorilor din depozite și logistică.
Și atenție, asta nu e o chestie nouă! Asta e o lecție pe care un muncitor dintr-o fabrică românească din anii 30 ar fi putut foarte bine să o explice. De ce spun asta? Pentru că muncitorii din perioada respectivă învățaseră că puterea de negociere a unui individ într-o fabrică e mică de obicei. Dar puterea de negociere a unei părți consistente a angajaților din acea fabrică e considerabil mai mare, motiv pentru care au apărut sindicatele. Sindicatele aduceau raportul de putere între angajați și angajator pe picior de egalitate sau chiar înclinau balanța în direcția sindicatelor (uneori).

Pandemia e o oportunitate și un risc pentru acești oameni

Pandemia poate schimba radical configurația de putere dintre angajați și angajatori, în special în partea de jos a bandei salariale. Dacă treaba asta se va întâmpla sau nu depinde însă de cât de mult va dura pandemia și de gravitatea crizei economice cauzate de ea. Există potențial ca acestor categorii să li se îmbunătățească sensibil viața, dacă vor înțelege că ăsta e momentul să negocieze.
Sindicatele în mediul privat din România sunt ceva cvasi-inexistent, dar niciodată să nu spui niciodată.
Totul poate fi șters cu buretele însă dacă guvernul nu ia măsuri pentru a preveni creșterea masivă a șomajului. Atunci nu va mai conta cine ce e, patron sau angajat, marea majoritatea vor rămâne fără obiectul muncii.

Update: Între timp postarea a fost ștearsă de pe contul de Facebook a președintelui USR. Mă întreb de ce oare…
Dan Barna, președinte USR, ne anunță pe Facebook că vrea aceeași calitate a alimentelor în România ca în celelalte țări UE:

De ce am o problemă cu treaba asta?

Doar că fix același lucru îl spunea și Petre Daea prin aprilie 2017 (via Hotnews):

Ministrul Agriculturii, Petre Daea, a declarat, luni, ca a solicitat omologilor sai din Germania, Franta, Italia, Olanda si Belgia, sa dea posibilitatea specialistilor romani sa preleveze, alaturi de specialistii din statele respective, probe de pe acele piete, pentru a analiza daca exista sau nu diferente de calitate intre produsele acelorasi branduri, in Romania fata de tarile vest-europene.

Am explicat atunci că toată chestia asta e doar populism ieftin pentru că nu poți defini conceptul de ”calitate”:

Și ar mai fi o chestie, oare cum definește tovarășul ministru calitatea inferioară? Când e o brânză inferioară alteia? Sau o băutură? Berea la americani are 2,5% alcool, în Europa între 4 – 6%. E berea americană inferioară? Dacă da, de ce nu s-au ofuscat americanii și nu au făcut scandal la Heineken să nu le mai vândă bere cu 2,5% alcool?
Tot apropo de definiția calității inferioare, un articol din 2015 publicat de BBC explică diferențele între gustul ciocolatei Cadbury în Statele Unite față de Marea Britanie. Trebuie să citești articolul ca să poți înțelege cât de dificil e să compari aceeași ciocolată, dar produsă după specificații diferite. Oare tovarășul ministru citește presa străină?

Și tot atunci explicam că anumite considerente fac toată povestea asta cu calitatea inferioară să fie ridicolă:

• Igiena și normele de producție sunt lucruri cu care firmele serioase nu se joacă – Multinaționalele respectă normele sanitare din țările europene. De ce? Pentru că nu își permit scandaluri referitoare la calitatea produselor pe care le vând.
• Calitatea inferioară nu poate fi definită – se poate defini o normă sanitară (produsul X nu poate avea conținut de Y mai mare de Z%). Dar dincolo de asta nu poți da o lege prin care să definești gustul brânzei. E pur și simplu ridicol să credem asta.
• Oamenii au gusturi diferite – Eu sunt amator de Cola și Pepsi și am făcut inclusiv recenzii. De câte ori merg prin alte țări încerc cola din țara respectivă. Nu am găsit nici o țară până acum care să aibă același gust la cola. De ce? Pentru că oamenii au gusturi diferite și cei de la Coca Cola și Pepsi fac studii de piață pentru a vedea care sunt acele gusturi. Se aplică și la brânză, ciocolată și orice altceva. Un factor important al gustului unui produs într-o țară este preferința populației pentru acel gust.
• Legislația e diferită – Cum spuneam și mai sus nu poți defini gustul, dar poți impune norme sanitare. În UE aceste norme sunt definite de multe ori la nivel european, dar sunt definite de regulă ca praguri minime sau maxime. Asta înseamnă că inclusiv aceste norme sunt diferite ceea ce evident că va schimba și gustul produselor.

Și cel mai bine se vede că treaba asta e un bullshit imens atunci când emigrezi din România. În UK sunt magazine românești, magazine poloneze, magazine italiene și așa mai departe.
Dacă produsele românești sunt mai slabe calitativ, de ce se duc românii la magazinele astea pentru a cumpăra produse care se vând în România? Astea nu sunt produse ale țăranilor români ci chestii produse de multinaționale, dar făcute pe gusturile românilor.

De ce face Dan Barna chestia asta?

Asta e de fapt întrebarea esențială în momentul de față. Ce îl face pe Dan Barna să preia o idee prima dată împinsă de PSD în mediul public? Se aliniază USR în spatele populismului PSD? Pentru că așa a fost tratată discuția în 2017: acțiunile și declarațiile PSD pe tema asta sunt populiste și în linie cu retorica anti-corporații.
Dan Barna zice acum fix același lucru! Acum nu mai e populism? Dacă o zice Daea e bună de glumă, dacă o zice Barna e ok?
Nu de alta, dar toată povestea asta cu standardele duble de calitate servește teribil de bine PSD-ului și retoricii anti-corporații și anti-străini. Singura chestie care trebuie făcută aici e verificarea standardelor impuse de legislația națională. Alternativa ar fi ca toată Europa să aibă aceleași standarde, dar și atunci vor fi variații la gust ca urmare a preferințelor diferite ale populației.
Iar cei de la PSD au înțeles asta într-un final (via Hotnews):

Mai exact, controalele derulate la 11 hipermarketuri din Romania au viza: conformitatea produselor alimentare in raport cu inscrisurile de pe etcheta, compozitia produselor din carne, peste, lapte, nivelurile de pesticide din fructe si legume, adaosul de grasimi vegetale in produsele procesate pe baza de lapte si carne, utilizarea aditivilor si a substituentilor peste limitele prevazute de legislatie sau a celor mentionate in sistemul de etichetare, elemente ce definesc specificitatea produsului definit conform etichetelor. 

PSD-ul a lăsat tema să moară atunci pentru că s-au prins că nu pot scoate mai mult din ea. Dan Barna și USR o reiau din motive care îmi scapă.

Cred că nu mai e nici un secret că doamna prim-ministru a dat iar cu bâta în baltă (via Hotnews):

Premierul Viorica Dăncilă a anunțat, duminică, aflată într-o vizită în SUA, că după finalizarea analizei ”și în deplin consens”, România își va muta Ambasada din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim. 

Iohannis a ieșit și a tras-o de urechi (via Hotnews):

„Din dorința de a-și revendica o decizie care nu aparține doar Guvernului României, așa cum dorește să lase impresia, Prim-ministrul Viorica Dăncilă se grăbește să facă anunțuri publice fără să existe o decizie în acest sens”, Hotnews

Apoi am aflat că ”în deplin consens” nu înseamnă același lucru în Teleorman ca la București (via Hotnews):

”Am formulat corect, am zis că trebuie să împlinim toți pașii constituționali, nu am zis că mut eu ambasada, am spus că trebuie să respectăm constituția. Președintele nu a făcut decât să mă dezamăgească petru că eu am avut o abordare corectă și am luat în calcul că constituția trebuie respectată, opinia mea este că trebuie să facem acest pas, este o opinie personală”, a declarat la Antena 3 Viorica Dăncilă.

Consecința imediată a fost că ​Forumul de Afaceri România – Iordania, programat marți, 26 martie a fost anulat. Vizita Regelui Iordaniei, Abdulah al II-lea a fost și ea anulată.

Efecte economice

Știu că unii dintre voi sunteți tentați să vă gândiți că nu e mare pagubă dacă se anulează niște întâlniri cu iordanienii, că doar nu facem noi mare business cu Iordanul.
Ați fi surprinși, dar…facem! Chiar mult!
Și nu e vorba de mărunțiș ci de sume consistente de bani plătite de Iordania pentru importul de cereale. De exemplu un articol din 2016 zice așa (via Agrofinanciar):

Iordanienii au cumpărat până acum 400.000 de tone de grâu din noua recoltă, adică o treime din programul de import din sezonul comercial 2016/2017.

Două treimi din aceste volume au fost achiziționate din România de la comerciantul Cerealcom Dolj.

Iordania este o destinație strategică pentru exportul de grâu românesc, această piață generând al doilea cel mai mare volum. 

Exporturile făcute în Iordania sunt depășite doar de livrările făcute în Egipt, o piață cu o cerere de zece ori mai mare.

Deci aproximativ 268.000 tone de grâu cumpărate în 2016 de la români. Tona de grâu în perioada aia se vindea cu aproximativ 205 dolari, deci s-au încasat undeva la 55 milioane de dolari doar din asta. Și încă niște informații utile:

Cel mai mare furnizor de grâu românesc al iordanienilor în sezonul 2015/2016 a fost Cerealcom Dolj (410.000 tone), pe locul doi s-au clasat elvețienii de la Ameropa (210.000 de tone) și pe ultimul loc al podiumului au fost libanezii de la Agro-Chirnogi (130.000 de tone).

Iar achizițiile astea de grâu se petrec destul de des așa cum puteți observa dacă citiți presa de specialitate și veți găsi articole din 2017, 2018 și așa mai departe.
Dar problema nu se oprește aici, România exportă mult grâu și în Egipt. Egiptul e cel mai mare importator de grâu din lume. Nu cumva Egiptul și Iordania au majoritar aceeași religie? Nu cumva faza cu mutatul ambasadei va deranja în egală măsură și Egiptul? Hmm…
Aveți articole în presa de specialitate cu licitații de vânzare a grâului către Egipt aici, aici, apoi aici, aici și așa mai departe dacă aveți curiozități.
Iar acesta e doar un singur sector economic care lucrează mult cu țările astea. Mai sunt și altele.

Concluzii

Declarațiile membrilor guvernului (doamne Prim ministru aici) sunt periculoase nu doar politic ci și economic. O declarație lipsită de fundament făcută la un moment extrem de nepotrivit ne poate pune un întreg sector de activitate în cap.
Politica nu e pentru toată lumea. Politica externă cu atât mai puțin!

De aici

Noi nu ne vindem la țara la străini! urlau oamenii acum niște ani de zile când venea vorba de privatizări.
Multinaționalele distrug România urlau alții anul trecut pe vremea asta.
Te-ai fi așteptat ca guvernul PSD, atât de naționalist în declarații, să facă ceva, măcar de ochii lumii pentru români, nu? Cum ar fi de exemplu să ajute micii fermieri români să ia subvenții mai mari de la UE pentru că în cazul în care nu știați e o mare discuție acum la Bruxelles vis-a-vis de nivelul subvențiilor.
Comisia Europeană (ăia răi în accepțiunea PSD) vrea să reducă banii pe care îi primesc marii producători agricoli și diferența de bani să o dea fermelor mici. Nu e nici un secret că fermele din România sunt printre cele mai mici din UE deci redistribuirea asta ar favoriza micii agricultori români:

Aproape 75% dintre fermele din România au sub 2 hectare iar ponderea fermelor sub 10 hectare este de 98% din total ca număr şi 39% din total suprafaţă agricolă utilizată. 

Ar trebui ca PSD să voteze cu două mâini măsura asta la Bruxelles, nu? Păi nu prea, aparent Viorica Dăncilă i-a spus comisarului european pentru agricultură că România nu va susține măsura asta:

Șeful Executivului a precizat că România nu este de acord cu plafonarea, care va afecta grav cele mai competitive ferme din țara noastră

Vedeți ce elegant a zis? ”va afecta grav cele mai competitive ferme din țara noastră”. Altfel spus e irelevant că micii fermieri ar primi bani de care chiar au nevoie, important e ca marile ferme, cele “competitive” să primească în continuare bani.
Și ca să înțelegeți de ce vorbesc de naționalism de carton: un șeic arab a cumpărat cea mai mare fermă agricolă din România pe 200 milioane de euro. Acel șeic va primi bani de la Uniunea Europeană care ar fi putut ajuta micii fermieri români să se dezvolte și să devină competitivi. Haideți să vedem cine sunt câțiva dintre cei mari proprietari de terenuri agricole din România care primesc subvenții agricole de la UE:

• Constantin Duluțe, omul care a vândut ferma din insula Brăilei șeicului și care a preluat insula cu cântec
• Ioan Nicolae, știți voi, cel care a făcut pușcărie și amenința statul cu proteste în stradă ori de câte ori nu putea să mai cumpere gaz la preț preferențial
• Martini Luciano, proprietarul firmei Emiliana West Rom din judeţul Timiş
• Laoun Youssef şi Sarkis Sarkis, prin firma Maria Trading din Călăraşi

Și știți care e faza? Nu mă deranjează că acele firme sau oameni iau subvenție de la UE, mă deranjează ci faptul că PSD se bate cu pumnul în piept că străinii ne fură, că ei trag pentru cei mici și oropsiți, dar susțin măsuri care îi favorizează fix pe cei pe care ei ne zic să îi urâm.
Și știți ce e poate cel mai trist: Guvernul român arată că nu înțelege scopul subvenției de la UE: NU de a băga bani în buzunarul celor care oricum fac profit din agricultură ci PENTRU A AJUTA sectorul agricol să se dezvolte.

De ce moare presa în România?
Nu din cauza oamenilor care preferă știrile moca ci din cauza siteurilor / ziarelor care nu sunt în stare să scrie o știre decentă. Exemplul concret: o știre Digi 24 despre prețul la ouă care sună cam așa:
Ia luați aici mostră de jurnalism:

În supermarketuri, 10 ouă costă peste 10 lei, adică doi euro. În Germania, preţul de-abia depăşeşte un euro.

„Le crești cu 40, 50 %… este prea mult! Au profitat de acest lucru şi bineînţeles, la raft, au mai adăugat un 5-10 la sută. După cum vedeți, și rafturile sunt pline. Nu cumpără nimeni”, spune un client.

Îmi place cum în România poți lua orice gigel din supermaket și el îți poate spune cu cât cresc prețurile pe lanțul de distribuție, de la producător până la raft. ”Un client” ăsta știe că la supermarketul are marjă de 5 – 10% pe ouă, distribuitorul 40 – 50%. Cool!

Altă chestie:

„În Germania, un cofraj cu zece ouă costă un euro și 9 cenți. În comparație cu România sunt mult, mult mai mici, nu numai la ouă, ci la toate produsele”, a declarat pentru Digi24 Oana Adriana Mircea, o româncă mutată în Germania.

Foarte tare! Deci o româncă mutată în Germania știe că un cofraj de 10 ouă costă fix 1 euro și 9 cenți! Mă simt prost, eu dau alt preț pe ouă ori de câte ori mă duc la cumpărături, chit că e vorba de același magazin. Dar doamna Oana Adriana Mircea a zis fix prețul din Germania: 1 euro și 9 cenți! Nici mai mult, nici mai puțin.

Articolul Digi24 poate fi așadar rezumat în felul următor:
Pasul 1: se intreabă o persoana de pe stradă cât costă 10 ouă în România.
Pasul 2:  se întreabă o persoană de pe stradă cât costă 10 ouă în Germania.

În fiecare an în perioada asta apar aceleași știri de rahat despre cum România e o țară plină de leneși și asistați sociali care nu vor să muncească nici când angajatorii binevoitori, generoși, dar și disperați le flutură pe sub nas sume uriașe de bani.

Pro TV în mod special insistă să ne demonstreze că logica economică a murit de tot pe Pache Protopopescu și vine cu mostre de jurnalism precum asta:

50 de lei pe zi e o sumă fabuloasă, nu-i așa? Dacă înmulțim cu 21 de zile lucrătoare obținem 1050 RON, adică salariul minim pe economie (net). Ai fi zis că niște oameni care declară jurnaliști au proprietatea cuvintelor și știu să facă o comparație… aparent nu și cei de la Pro TV.

Iar legat de ajutorul acela social fabulos, chiar aș vrea să văd și eu cine primește sumele alea de bani. Nu de alta, dar dacă ne uităm la legislația referitoare la Venitul Minim Garantat, despre care am mai scris acum câteva luni când Tăriceanu se murdărise la gură de liberalism, putem observa cu ochiul liber că în județul Vaslui ajutorul social mediu era 303 RON în martie 2017. Bineînțeles că autorii articolului nu au dat nici un fel de explicație pentru sumele alea, pentru că nu s-au deranjat să intre pe site-ul Ministerului Muncii și să ia niște cifre mai exacte (toată lumea știe că doar fraierii folosesc statistici).

Și ca să înțelegeți cât de departe merge cinismul oamenilor care au scris chestia asta luați aici mostră de jurnalism:

Ați înțeles da? Dacă nu vreți să munciți, luați-vă un bătrân în bătătură! Ce contează că ăștia bătrâni mai și mănâncă sau, mai rău, au nevoie de pastile ca să nu moară (ai dreacu’ boșorogi!), voi luați-vă unu, nu fiți fraeri, nu munciți!

Dacă până aici nu ai închis pagina și mi-ai umplut frigiderul, înseamnă fie că ești masochist fie că ai mai mult de 2 neuroni între urechi (nu te bucura, o să ai o viață mizerabilă în față). Drept mulțumire hai să îți explic de ce firmele / patronii din sectorul agricol nu găsesc oameni să muncească pe câmp în perioada asta.

Primul lucru pe care trebuie să îl înțelegi e că oamenii ăștia au nevoie de zilieri, nu de angajați permanenți! Asta e cheia problemei! Munca în agricultură e sezonieră (duh! bravo bă, ai descoperit apa caldă!) iar în perioada asta se culege recolta. De aceea e nevoie de oameni care să stea pe câmp și să adune struguri, mere, dovleci sau ce dumnezeu se mai cultivă prin România.

Problema e că pe ogoarele României nu se află numai recolta firmelor private ci și recolta a milioane de români care lucrează în agricultura de subzistență.

Altfel spus, vorbim de un caz clasic de cost de oportunitate. Omul de la țară are de ales practic între:

• a nu culege recolta de pe câmp și a primi la schimb 50 de lei pe zi sau în jur de 1,000 lei timp 2 luni și ceva (bani care i-ar ajunge tot 2-3 luni probabil) sau
• a culege recolta și a trăi din ea el, familia lui, animalele lor și bătrânul acela racolat pentru ajutor social până anul viitor.

Vaca mănâncă fân iarna. Fânul trebuie cosit și pus în căpițe. Porcii mănâncă dovleci care trebuie adunați de pe câmp și depozitați. Găina și porcul mănâncă mălai și boabe care vin din porumbul ăla de crește pe câmp, nu în Mega Image. Și dacă vă imaginați că asta e o treabă ușoară aflați de la un om care a participat la munca de câmp că nu e.

Oamenii de la țară nu sunt nici leneși nici tâmpiți, pur și simplu au de ales între recolta care le permite supraviețuirea timp de un 1 an sau să lucreze pentru niște bani nesiguri timp de 2-3 luni pe an și să nu aibă cu ce se întreține tot restul anului.

Iar pe cei de la Pro TV ar trebui să îi trimită cineva câteva zile pe câmp ca să înțeleagă de ce nu se înghesuie nimeni să o facă pentru 50 sau 100 de lei pe zi. Nu de alta, dar dacă ar fi ușor ar fi plin de absolvenți de jurnalism pe acolo…

Povestea asta că în Estul Europei s-ar vinde produse mai slabe din punct de vedere calitativ decât în Vest de către aceeași firmă tinde spre ridicol. Săptămâna trecută ministrul agriculturii, Petre Daea, a spus că s-au descoperit diferențe între produse în urma unor teste făcute de minister.

Am mai scris despre subiectul acesta și îmi mențin părerea, e normal ca produsele din Vest să fie diferite de cele din Est din următoarele motive:

• Gusturile diferă de la țară la țară
• Legislația și normele sanitare diferă de la țară la țară
• E greu să definești calitatea și să spui că un produs e inferior altuia
• Firmele țin la reputație și nu își permit să vândă mizerii la prețuri mai mari într-o țară față de alta.

Haideți să vă întreb însă altceva, de ce nu sunt întrebați de treaba asta și persoanele care locuiesc în alte țări și au de ales între cele produse, adică de ce nu îi întreabă nimeni pe imigranții români de prin Italia, Spania, Germania sau alte țări din Europa.

Exemplu personal: locuiesc în Marea Britanie într-un oraș de 300,000 de locuitori. În oraș sunt cel puțin 10 magazine (numărate de mine) care vând produse din estul Europei, pentru imigranți. Eu unul sincer speram să găsesc pe acolo produse care nu se găsesc în Marea Britanie, cum ar fi castraveți murați în oțet sau mici. Cu toate astea 90% din produsele vândute de magazinele astea sunt ale unor mărci ce se pot găsi și în UK.

Români, polonezi, unguri și alți est-europeni cumpără variante est-europene ale unor produse care se găsesc și în Marea Britanie, dar cu un gust ușor diferit. Cola e diferită, chipsurile (Lays in România sunt Walkers in UK) și multe altele. Oare toți imigranții ăștia sunt tâmpiți și cumpără de nebuni produse despre care cei de acasă se plâng că nu sunt la fel de bune ca în Vest?

Cine nu crede că povestea asta cu diferențele e un mare bullshit să îi întrebe pe românii care trăiesc prin Italia, Spania, Germania, Marea Britanie sau alte țări de ce se duc la magazine care vând produse românești când ar putea la fel de bine să își cumpere de echivalentul local al produsului respectiv, care, zic cei din România, sunt superioare calitativ.

Aiureli la conferință

Și apropo de conferința de presă a ministrului agriculturii, presa bineînțeles că a preluat declarațiile fără să facă cel mai mic efort intelectual pentru a încerca să citească efectiv ce scria pe testul acela.
Uite ce a zis ministrul:

nouă din 29 de alimente din România sunt diferite față de Occident. Este nevoie de o metodologie de comparație unitară europeană. Transmitem chiar în această seară Comisiei Europene rezultatele noastre şi vom solicita să se accelereze procesele de reglementare, astfel încât să putem avea instrumente să putem analiza oricând şi în orice ţară produsele care au standarde duble

A zis că sunt mai bune produsele din Vest față de cele din Est? Nu. Asta a scris presa? Nu. A dat-o pe metodologie, pentru că nu a știut ce să compare atunci când a luat mostrele pentru probe. Nu mă credeți, uitați-vă ce zic aceleași autorități conform România Liberă:

Și apropo de asta, subiectul va fi băgat la naftalină o perioadă probabil, până când e nevoie iarăși să se ia de multinaționalele malefice ale lui Soroș.

Ministrul Agriculturii (tipul ăla care vorbește ca Nicolae Ceaușescu) anunță că a cerut ajutorul unor țări din Vest pentru a verifica dacă produsele comercializate în România de branduri internaționale sunt de o calitate mai slabă decât cele din Vest.

Din dorința total altruistă de a scuti bugetul de stat de o căruță de bani cheltuiți deamp…fără motiv, am să îl lămuresc eu dl. ministru: Nu tovarășu ministru, produsele vândute în România nu sunt inferioare, dar nici nu sunt la fel. Și oricât de mult vă veți stresa nu veți găsi produse inferioare pentru că:

Igiena și normele de producție sunt lucruri cu care firmele serioase nu se joacă

Acesta e motivul pentru care, tovarășul ministru, veți vedea că toate produsele vor trece cu brio orice fel de teste la care vor fi supuse pentru că în alte țări se fac controale mai des ca la noi. Și dacă tot veni vorba de controale, nu ar fi cazul să facem niște teste și în România? Anul trecut a fost ditamai scandalul cu niște salmonela care ba era ba nu era prezentă într-o fabrică din Argeș. Nu îmi aduc aminte să se fii găsit în schimb salmonela prin fabricile străinilor în România.

Reputația e cuvântul cheie 

Niciodată nu veți vedea produse inferioare din punct de vedere calitativ așa cum sugerează tovarășul ministru pentru că firmele mari nu își permit să își strice reputația. De ce și-ar strica un gigant cu afaceri de miliarde de euro reputația pentru o piață de câteva zeci de milioane de euro?

În schimb la noi în România firma aia de lactate cu angajați infestați cu salmonela din Argeș încă operează fără probleme.

Care e definiția calității inferioare?
Și ar mai fi o chestie, oare cum definește tovarășul ministru calitatea inferioară? Când e o brânză inferioară alteia? Sau o băutură? Berea la americani are 2,5% alcool, în Europa între 4 – 6%. E berea americană inferioară? Dacă da, de ce nu s-au ofuscat americanii și nu au făcut scandal la Heineken să nu le mai vândă bere cu 2,5% alcool?
Tot apropo de definiția calității inferioare, un articol din 2015 publicat de BBC explică diferențele între gustul ciocolatei Cadbury în Statele Unite față de Marea Britanie. Trebuie să citești articolul ca să poți înțelege cât de dificil e să compari aceeași ciocolată, dar produsă după specificații diferite. Oare tovarășul ministru citește presa străină?
Știți însă de ce aceleași produsele alimentare au gusturi diferite în țări diferite? 

Pentru că oamenii au gusturi diferite

Și e normal să fie așa! Știu asta pentru că îmi place să încerc sortimente diferite de cola prin fiecare țară pe care o vizitez și până acum nu am găsit două care să semene. Iar asta tovarășu ministru se datorează faptului că oamenii au gusturi diferite iar companiile știu asta și încearcă să se plieze pe acele gusturi. Nu e nici o conspirație de a vinde produse mai slab calitative, e vorba doar de gusturi diferite.

Pentru că legislația e diferită 

Și de multe ori acesta e punctul de plecare pentru cele mai semnificative diferențe.

Fiecare țară are propriile standarde de calitate a mâncării. În unele țări se admite minim X% dintr-un ingredient, dar nu mai mult de Y%. În alte țări proporțiile sunt diferite. Unele țări interzic cu totul ingrediente care sunt ok în alte state. Și uite așa se poate ajunge ca brânza sau ciocolata sau coca cola vândute de aceeași companie să aibă gusturi diferite în fiecare țară în parte.

Concluzii

Declarația asta a ministrului face parte dintr-o campanie de demonizare a străinilor: Uite, ne vor colonie, uite, ne vând chestii inferioare și altele asemenea. Nu vor găsi nimic pentru că nu e nimic de găsit. Dar le vor arăta oamenilor că ei se luptă cu străinii ăia răi care vor să ne fure brânza tradițională și să ne bea cola strămoșească.

Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]