În ianuarie 2017 PSD își inaugura noua guvernare cu faimoasa OUG 13 prin care încerca sa forțeze o serie de modificări ale legislației de justiției în favoarea celor cu probleme penale. A fost nevoie de cele mai mari proteste de stradă de după 90 și de prezența Președintelui României la ședința Guvernului pentru a pune capăt acestei încercări. În prezent acele modificări au fost introduse în Parlament unde au fost votate la foc automat (s-a lucrat până noaptea târziu).
Văd că mai toată lumea are impresia că PSD nu ar putea să publice acele legi, fără să spună și ce anume îi împiedică. Adevărul e că, juridic vorbind, puteau și pot în continuare să publice o nouă ordonanță oricând, la fel cum pot publica oricând acele legi ce au trecut prin Parlament. Opoziția nu are suficiente voturi pentru a se opune iar Președintele Klaus Iohanns poate doar să întârzie intrarea lor în vigoare, dar nu le poate schimba prevederile.
Așa că, de ce nu au publicat legile justiției până acum? De ce nu au mers mai departe cu OUG 13?
Pentru că PSD are o mare problemă cu legile justiției: Le poate trece, dar riscă să nu se poată bucura de ele!
Ca să vă pot explica paradoxul acesta trebuie să înțelegeți ce se întâmplă în prezent în România. Trecem printr-o revoluție de tip post-industrial, dar cu niște caracteristici puternice românești. Barbu Mateescu descrie foarte bine această revoluție într-o postare destul de lungă aici sau varianta mai scurtă aici. Am să reiau doar chestiile care ne interesează în discuția de aici, anume că:
La ieșirea din comunism, România avea un model civilizațional cu patru caracteristici principale sumarizate cam așa: Comunism Ruralo-Industrial Balcanic prescurtat ”CRIB”. Principalul inamic al CRIB s-a dovedit a fi revoluția post industrială, pe care Barbu Mateescu o descrie foarte sugestiv:
Această revoluție schimbă accesul la resurse, identitatea resurselor importante și modul în care relaționăm cu ceilalți (autorități, oameni apropiați sau societatea ca atare).
Diferențele dintre CRIB și Revoluție sunt destul de evidente:
Conflictul dintre cele două stări de fapt poate fi văzut și în termen de valori: disciplină vs. autonomie individuală, nepotism vs. eficiență, rețele verticale (autoritate) vs. rețele orizontale (coparticipare și cooperare), autoritate delegată vs. autoritate disipată, neo-feudalism vs. transparență, naționalism vs. cosmopolitism, tradiție vs. schimbare și comunitate de durată dar mimată vs. comunitate efemeră dar autentică.
Ok, acum că am înțeles diferența dintre ele haideți să vedem ce legătură are asta cu legile justiției:
- Cei mai vizibili reprezentanți ai CRIB sunt PSD.
- Reprezentanții revoluției sunt cei pe care îi vedeți la proteste.
Tot ce trebuie să faceți e să înlocuiți CRIB cu PSD și revoluția cu protestatarii în paragraful de mai jos:
Să înțelegem că există două obiective pentru CRIB:
a) îmbogățirea elitelor CRIBșib) menținerea unui nivel de trai măcar parțial îndestulător pentru cei a căror existență depinde de CRIB.
Însă unicul mod de a colecta resurse la un nivel care să permită îndeplinirea ambelor obiective este exploatarea lumii post-industriale. Acesteia trebuie să i se ofere, în consecință, condiții propice din punct de vedere economic. Aceste măsuri crează însă și un cadru favorabil amplificării Revoluției.
Pentru CRIB, Revoluția e un rău necesar, un tigru ce trebuie ținut în lesă dar care trebuie, fie și cu antipatie, hrănit din când în când astfel încât să nu moară. Ca să rămânem în coordonatele imaginii, problema CRIB este că, independent de acțiunile CRIB, tigrul crește cu rapiditate, capacitatea lesei de a-i limita libertatea de acțiune scăzând pe zi ce trece.
Ce înseamnă toate chestiile astea?
Ținem legătura pe mail?
Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!
[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]
Când ar putea trece acele legi?
- După tot scandalul cu demiterea lui Tudose cred că ar fi o greșeală să le dea acum. Totul e proaspăt în memoria oamenilor și nu e în favoarea PSD. În plus, cu tot cu demobilizarea cauzată de decizia Președintelui, pe 20 ianuarie, pe frig, ploaie și zăpadă în București s-au strâns undeva la 50.000 – 70.000 de oameni. Data asta nu înseamnă absolut nimic și nu marchează ceva special. Ce ne spun însă e că, în cazul în care acele legi ar trece și vremea ar fi mai bună protestele vor fi considerabil mai mari.
- În toamna lui 2018 inflația și ROBOR ar trebui să ajungă aproape de 3% – 4%. Implicit ratele la bancă se vor duce în sus. Cursul de schimb are șanse mari să urce și el. Pe fondul acestor nemulțumiri va fi greu pentru PSD să dea drumul acelor legi fără să riște ieșirea de la guvernare. În plus e posibil ca în toamnă să vedem ceva creșteri de taxe pentru că și statul se va împrumuta mult mai scump și va trebui să strângă bani de undeva.
- În primăvara – vara lui 2019 vom fi aproape de alegerile prezidențiale și chiar în campanie electorală, așadar nivelul agresivității PNL / USR și al lui Klaus Iohannis va crește puternic. A da legile justiției în acea perioadă ar veni nemaipomenit pentru opoziție și Președinte. Acesta ar fi printre cele mai riscante momente pentru PSD care ar putea să se trezească cu alegeri anticipate foarte aproape de prezidențiale, o chestie care nu poate ieși bine pentru ei.
Ce ne rămâne?
Perioada februarie – august 2018 pare a fi cea mai puțin riscantă pentru PSD. În primele 3 luni ale anului vor fi încasări consistente de taxe și impozite deci vor putea plăti salarii și da contracte, eventual și alte mici favoruri către diverse categorii sociale. Asta îmi spune că acesta ar fi un moment prielnic pentru a da legile pentru că se poate ”cumpăra” liniștea unor anumite categorii sociale. Problema e însă că printre acele categorii nu se află și cei care protestează. Depărtarea de alegerile prezidențiale ar fi, de asemenea în favoarea PSD.
Pe de altă parte însă în iulie – august mai toată lumea e în concediu așa că nu ar fi exclus să vedem atunci ceva mișcări. Dezavantajul e însă că până atunci e posibil ca situația economică să devină neplăcută pentru PSD.
O variantă foarte bună pentru PSD ar fi câștigarea alegerilor prezidențiale, chestie care le-ar garanta că pot da acele legi fără ca Președintele (tot al lor) să convoace alegeri anticipate, dar perspectiva asta e, momentan, mult prea îndepărtată.
O altă variantă ar putea fi suspendarea Președintelui, publicarea și adoptarea legilor și apoi amânarea cât se poate de mult a referendumului. Riscul aici e însă ca prin șicanarea asta să provoace și mai tare strada și Iohannis, care foarte probabil s-ar întoarce în funcție, ar avea legitimitatea necesară pentru a cere alegeri anticipate.
E greu de spus când vor încerca să forțeze acele legi, dar ideea e că timpul trece în defavoarea lor. În plus, să nu excludem gafele viitoare ale Vioricăi Dăncilă, problemele economice care se tot adună sub preș și alți factori de care momentan nu știm.
Pe scurt?
- PSD e dependent de societatea civilă pentru resurse.
- Legile justiției trebuie să le permită să extragă resurse în continuare în viitor. Altfel, sunt inutile.
- Alegeri anticipate după legile justiției ar putea să îi scoată de la guvernare
- În perioada februarie – august sunt șansele cele mai mari de a publica acele legi