Șeful la cazan 
Nu știu dacă ați observat, dar în ultima vreme s-au înmulțit considerabil campaniile de strâns bani pentru diverse persoane pe Facebook. De exemplu campania asta a fost shareuită foarte des pentru că se strâng bani pentru Vintilă Mihăilescu, unul din cei mai cunoscuți antropologi din România:
E uman să vrei să ajuți și mă bucur să văd că oamenii donează. Dar mă râcâie o chestie: lumea nu vorbește despre motivul pentru care e nevoie de campania asta.
De ce e nevoie de campania asta?
Dacă vă uitați pe descrierea campaniei zice așa:
In September 2018, professor vintila mihailescu received the diagnosis of Acute Leukemia Myelogenous, an aggressive type of blood cancer. It started a first step of chemotherapy treatment in the hope of achieving a sufficiently robust health condition to allow it to undergo a strain cell transplant operation. Grafting is its only chance of survival.
The latest medical analyses indicate an improvement of the health state of professor vintila mihailescu, which allows him to undergo the transplant. Unfortunately, the operation can’t be done in Romania. We have already started the administrative procedures for a medical follow-up. Minimum three months that will be in France, in besançon, from the month of July.
The costs trained by all these procedures – hospitalization, preparatory treatment and operation – rise to minimum 250.000 €
The family doesn’t have this sum, we need you. Any contribution is welcome.
Pe scurt: intervenția necesară nu se poate face în România. Așa că e nevoie de minim 250.000 EUR pentru a putea face intervenția în afara României.
Principiul solidarității
Probabil că toată lumea știe chestia asta, dar am să o repet: sistemul de sănătate românesc asigură (cel puțin teoretic) asistență medicală gratuită pentru cazuri urgente. Chestia asta se face printr-un sistem bazat pe solidaritate socială. Toată lumea plătește un impozit din veniturile obținute. Unii vor beneficia mai mult, alții mai puțin de pe urma acestor bani.
Dacă un om câștigă minimul pe economie, dar suferă de o boală rară al cărei tratament costă 100.000 EUR atunci aceste costuri sunt finanțate din taxele și impozitele celorlalți cetățeni care sunt sănătoși și nu au nevoie la acel moment de servicii medicale. Ba mai mult poate sunt oameni care au salarii de mii de euro, care cotizează foarte mult la sistem, dar care nu beneficiază de servicii medicale foarte costisitoare.
Chestia asta se numește solidaritate și presupune ca cetățenii unui stat să fie de acord să plătească pentru servicii de care nu beneficiază neapărat imediat (sau vreodată), dar de care au nevoie alți cetățeni mai puțin norocoși. De ce? Pentru că nu poți spune că e vina unei anumite persoane că a dezvoltat o boală autoimună rară de exemplu. E loterie genetică și oricine ar putea să tragă lozul nenorocos.
E perfect uman să fim solidari cu astfel de persoane și să îi ajutăm. Iar acest ajutor se face prin plata contribuției de asigurări de sănătate de 5,5%.
Există și un mecanism de coplată pentru anumite tipuri de proceduri medicale. Cazurile grave însă nu intră la coplată.
Dacă vreți să înțelegeți mai bine principiile din spatele unui sistem medical eficient, bazat pe solidaritate, am scris un articol fix pe tema asta.
Sistemul medical din România în practică
Dar sistemul medical românesc e unul dintre cele mai slabe din regiune, degradându-se constant în ultimi 30 de ani. În anii 90 sistemul medical românesc a început să se degradeze dramatic ca urmare a subfinanțării cronice.
Deși teoretic se oferă gratuitate, în practică ani de zile a fost nevoie de șpăgi pentru a compensa salariile mici din sistem. Ba mai mult, pacienții erau nevoiți (și încă sunt în multe locuri) să cumpere medicamente și alte chestii necesare în timpul procedurilor medicale. De ce? Pentru că statul nu asigură finanțare suficientă sistemului medical. De ce? Pentru că s-au tăiat fonduri, pentru că românii nu vor să plătească taxe, pentru că politicienilor nu le pasă.
Anii ăștia de neglijență au dus la o situație gravă în care România e incapabilă să ofere proceduri medicale complexe, de genul celei de care are nevoie Vintilă Mihăilescu. Ele se pot face totuși în afara României la spitale din Vestul Europei. Dar pentru că vorbim de alte țări, aceste intervenții nu sunt gratuite.
Teoretic statul român ar trebui să achite costul acestor intervenții, dacă e să ne luăm după principiul ”finanțarea urmează pacientul”, politica oficială a României în materie de sănătate. Doar că în practică lucrurile nu stau chiar așa: statul român e rău platnic astfel că spitalele din Vest nu vor să accepte pacienți români fără plata imediată a intervențiilor efectuate.
Și chiar când îi acceptă statul român se codește să îi trimită în afară, cum a fost cazul cu Colectiv.
Ceea ce ne aduce înapoi la cazul de mai sus de strângere de fonduri. De ce e nevoie de campania asta de strângere de fonduri? Pentru că statul român:
- nu poate asigura aceste intervenții în România, dar
- nici nu vrea sau nu poate să plătească aceste intervenții în afara României
Ce sunt campaniile de strângere de fonduri de pe Facebook?
Dacă e să privim lucrurile obiectiv aceste campanii de strângere de fonduri sunt:
- o externalizare a costurilor medicale. Statul român nu vrea sau nu poate să plătească așa că, separat, cetățenii români plătesc aceste costuri.
- o externalizare a principiului solidarității în afara sistemul fiscal. Pe românește asta înseamnă că solidaritatea între cetățeni e mutată de la obligație la opțiune. Adică participă doar cine vrea, nu toată lumea la sistem. Ori pentru ca sistemul să funcționeze e nevoie de o bază mare de oameni, nu doar de cine vrea.
Din punctul meu de vedere existența acestor campanii arată eșecul guvernului în a finanța medicina. Într-o țară de 19 milioane de oameni e inadmisibil ca nici un spital să nu poată oferi proceduri medicale complexe.
La fel cum e inadmisibil ca statul să nu plătească aceste intervenții în afara țării.
Și cel mai grav e că cetățenii ajung să strângă bani pentru astfel de campanii deși plătesc taxe pentru finanțarea sistemului respectiv.
De ce nu privatizăm tot?
Undeva la colțul fiecărei dezbateri pe tema finanțării sistemului medical așteaptă hienele libertariene:
- oameni care vor să muște din cadavrul medicinei românești și să privatizeze tot ce se poate privatiza din el.
- oameni care vor să reducă baza de finanțare a sistemului (adică acel 5,5% CAS)
Și știu, o să îmi spuneți: ce e în neregulă cu privatizarea sistemului? Dacă sistemul e prost, de ce să nu îl privatizăm? Pentru că privatizarea masivă a sistemului medical duce fix la aceleași probleme.
Zău, credeți că Facebook oferă opțiunea asta de strângere de bani doar în România? În SUA, țară cu un sistem medical complet privat lucrurile sunt mult mai dramatice. Dacă nu mă credeți e suficient să vă uitați pe niște exemple concrete de cât de scump și inaccesibil pentru omul de rând e acest sistem.
Siteuri precum GoFundMe sunt pline de campanii de strângere de bani pentru intervenții mult mai simple decât cea de mai sus. Tipul care conduce compania GoFundMe zice așa într-un interviu:
The system is terrible. It needs to be rethought and retooled. Politicians are failing us. Health care companies are failing us. Those are realities. I don’t want to mince words here. We are facing a huge potential tragedy. We provide relief for a lot of people. But there are people who are not getting relief from us or from the institutions that are supposed to be there. We shouldn’t be the solution to a complex set of systemic problems. They should be solved by the government working properly, and by health care companies working with their constituents. We firmly believe that access to comprehensive health care is a right and things have to be fixed at the local, state and federal levels of government to make this a reality.
Oamenii care strâng bani pentru cei bolnavi spun că nu e normal să facă asta! Funcția asta ar trebui să fie în subordinea guvernului
Concluzii
Vedeți campanii de donații pe Facebook? Dați bani dacă știți că sunt pentru o cauză cu care rezonați. Dar când donați trebuie să înțelegeți niște lucruri importante:
- donați bani pentru că sistemul medical românesc e incapabil să ofere acele proceduri medicale
- donați bani pentru că taxele și impozitele de acum nu sunt suficiente pentru a finanța sistemul de sănătate
- donați bani pentru că sunteți solidari, dar acea solidaritate există pe hârtie la nivel de politică guvernamentală. Tot ce trebuie să facem e să o facem și funcțională
- campaniile de donații pentru intervenții medicale arată eșecul sistemului medical românesc
- privatizarea sistemului nu e o soluție pentru omul de rând