Ați auzit de tactica ”sparge banul până la rectificare”?

Speram sincer că pandemia asta va aduce mai multă disciplină bugetară în finanțele publice ale țării. Nu e vorba că sunt idealist (nu sunt), dar mă gândeam că poate acum lucrurile vor părea atât de grave încât politicienii să renunțe la mizeriile obișnuite pe care le fac.
Ei bine…m-am înșelat.

Una dintre chestiile clasice făcute de guvernele post-decembriste e manevra pe care eu o numesc ”sparge banul până la rectificare”. În ce constă manevra asta?

Care e faza cu bugetul României

Ca să vă explic șmecheria din titlu trebuie să vorbim în primul rând despre cum se construiește un buget și apoi cum se manipulează.

Cum se (poate) face un buget

Ei bine, procesul de bugetare nu e doar unul de natură tehnică așa cum poate vă așteptați ci si de vointa politica.
Procesul de bugetare ar trebui, în principiu, să țină cont de câțiva factori care tin de felul în care privim veniturile și cheltuielile.
Pe partea de cheltuieli, de dragul acestei conversații, vom presupune că avem:

cheltuielile nediscreționare – fie că ne place, fie că nu, deade cheltuieli nu se poate scăpa. Salariile personalului bugetar sunt un exemple de cheltuieli nediscreționare. Doctorii, pompierii, oamenii din centrele pentru bătrâni, inspectorii de la ANAF și mulți alții lucrează pe un salariu. Acel salariu trebuie plătit, altfel serviciul public respectiv nu va fi prestat. O parte din aceste cheltuieli sunt considerate si “rigide” pentru ca nu pot fi reduse cu ușurință. Vrei medici în spitale? Tot aici intră și alte cheltuieli care nu pot fi evitate, cum ar de exemplu atunci când statul român e obligat să plătească daune ca urmare a unui proces. Aceste cheltuieli sunt cunoscute dinainte de regula, ceea ce le face mai ușor de bugetat.
cheltuieli discreționare – aici intră cheltuielile pe care guvernul aflat atunci la putere dorește să le facă pentru a pune în aplicare viziunea lor de guvernare. Aceste cheltuieli sunt sub controlul guvernului care decide cui alocă bani mai mulți sau mai puțini. La partea de cheltuieli discreționare (ex salarii) nu poți să alegi să nu plăteși salariile. În categoria asta a cheltuielilor discreționare intră în principiu cam tot ce ține de promisiuni ale guvernului, adică bani pentru autostrăzi, construirea de spitale, și alte minuni promise de guvernanți.
cheltuieli cu împrumuturile – Pur și simplu bani împrumutați și dați înapoi către creditori.

Pe partea de venituri, avem așa:

Venituri recurente – Le-am numit venituri recurente pentru că sunt venituri care se repetă cel puțin anual. Cea mai mare parte a lor sunt venituri din taxe și impozite.
Venituri temporare – sunt fix ce le spune și numele, adică venituri care nu se repetă în timp. Cel mai bun exemplu pe care îl pot da sunt veniturile din privatizări: odată finalizată privatizarea bugetul nu mai încasează nimic.
Împrumuturi – Am pus împrumuturile separat pentru că ele sunt ceva între cele două categorii. Nu au caracter permanent pentru că teoretic ele trebuie rambursate la un moment dat. Dar nici temporare nu sunt pentru că statul se împrumută în permanență.

Fiind relativ stabile ca și cuantum o regulă de bun simț a principiilor de stabilire a bugetului spune că veniturile recurente ar trebui să acopere cheltuielile nediscreționare recurente. Spre exemplu atunci când se stabilește cât de mari să fie cheltuielile cu salariile bugetarilor, acestea ar trebui acoperite în totalitate din venituri recurente. Dacă ai cheltuieli rigide și permanente precum salariile, dar veniturile care le acoperă nu sunt permanente la rândul lor, în cazul unei recesiuni economice riști să te trezești că nu ai din ce plăti salariile.

Un exemplu

Haideți să luăm un exemplu: În decembrie 2019 guvernul adoptă un buget pentru anul 2020. Propunerea de buget arată în felul următor:
Venituri bugetare 100 RON, din care:

Venituri recurente: 75 RON
Venituri temporare: 10 RON
Împrumuturi: 15 RON

Cheltuieli bugetare 100 RON, din care:

Cheltuieli nediscreționare: 70 RON
Cheltuieli discreționare: 20 RON
Cheltuieli cu împrumuturi 10 RON

Veniturile și cheltuielile trebuie să fie egale astfel încât ”bugetul să se închidă”. Faptul că venituri = cheltuieli însă nu înseamnă că bugetul acela are zero deficit. Dacă vă uitați cu atenție, total venituri fără împrumuturi e egal cu 85 RON. Total cheltuieli fără împrumuturi este de 90 RON. Asta înseamnă că în acest an deficitul bugetar este de 5 RON.
Bugetul se închide pentru că acoperim acea cheltuială din împrumuturi noi de 5 RON, adică diferența dintre:

cheltuieli cu împrumuturi 10 RON – aceștia sunt bani pe care statul îi dă înapoi pentru împrumuturile luate în trecut și
venituri din împrumuturi noi adică 15 RON – aceștia sunt bani împrumutați de statul pentru a acoperi cheltuielile sale de funcționare.

Ca o paranteză, dacă sunteți contabili sau știți cum funcționează programarea bugetară, știu că nu așa funcționează lucrurile dpdv al contabilității, dar ce e mai sus e în linie cu principiile economice din spatele bugetării.
Banii aceia de cheltuieli de mai sus sunt la rândul împărțiți pe ministere și proiecte. Haideți să presupunem următoarele:

65 RON din totalul de 100 RON bugetați merg la salarii (cheltuieli nediscreționare).
25 RON din totalul de 100 RON bugetați merg la investiții (cheltuieli discreționare).
10 RON din totalul de 100 RON bugetați merg la împrumuturi.

Guvernul publică cu mândrie faptul că au prins în buget o sumă record pentru investiții (25 RON), spre deosebire de adversarii lor politici care au cheltuit doar 12 RON pe investiții în anul precendent. Tot Guvernul spune că vor crește veniturile bugetare cu 15 RON față de anul trecut prin ”combatarea evaziunii fiscale”. Iarăși aruncă săgeți partidului care guvernase țara în anul anterior și spun că cei de dinainte au fost incapabili să aducă bani la buget.

Ce sunt rectificările și de ce există ele?

Bugetul votat la începutul anului e o estimare, nu un lucru cert. Nu ai de unde să știi exact câți bani se vor încasa, ce fel de cheltuieli neprevăzute apar și așa mai departe. De aceea apar rectificările, adică situații unde guvernul se uită la venituri și cheltuieli și, dacă sunt material diferite de estimăriile inițiale, face o rectificare.
Scopul rectificării e de a reașeza cheltuielile și veniturile în funcție de realitatea din teren. Toate țările au rectificări bugetare, nu e nimic anormal în faptul că ele au loc și în România.
Ce e anormal însă e felul în care ele se fac. Și aici apare șmecheria de care vă spuneam în titlu.

Sparge banul până la rectificare

Mare parte din politică e bla bla făcut pentru ochii publici, urmat de mișcări făcute în spatele cortinei de care politicienii speră să nu se prindă publicul.
Așa cum vă spuneam mai sus când se schimbă partidul / coaliția de guvernare cei noi vor vrea să arate că ei fac lucrurile mai bine decât cei de dinainte. Așa că sar cu declarații de genul:

”Am prins în buget o sumă record pentru investiții (25 RON), spre deosebire de partidul care a guvernat înainte, care au cheltuit doar 12 RON pe investiții în anul precendent”.
”Avem un buget record pentru educație / sănătate etc.”
”Vom crește veniturile bugetare cu 15 RON față de anul trecut prin combatarea evaziunii fiscale. Adversarii noștri politici care au guvernat țara în anul anterior au fost incapabili să aducă bani la buget.”

Ce se întâmplă foarte des în România e însă următoarea chestie: În toamnă (Septembrie de regulă) ”se constată”:

că nu s-a realizat planul de încasări decât în proporție de X%. De regulă acel X% e mai mic decât 100%, altfel spus nu s-au încasat banii prinși în buget. Va trebui să tăiem din cheltuieli de undeva. Deci în loc să avem venituri recurente de 75 RON vom avea doar 65 RON să zicem. Veniturile temporare pot și ele să fie 5 RON în loc de 10 RON de exemplu.
Dacă s-a realizat planul de încasări prin vreo minune aflăm că au crescut cheltuielile peste așteptări. Adică am făcut cei 75 RON din taxe, 10 RON venituri temporare și 15 RON din împrumuturi, dar total cheltuieli au sărit de 100 RON din diverse motive.
Ministerul Educației sau Ministerul Sănătății (ba chiar și apărarea) nu au cheltuit banii alocați pentru investiții decât în proporție de 40% (sau alt procent mic), prin urmare nu are când să îi cheltuie si pe cei ramasi necheltuiti pana la final de an. Asa ca îi vom da altcuiva, ca e pacat de ei. Salariile nu prea scad așa că de regulă acești bani necheltuiți sunt de regula din investiții, adică din acel 25 RON record alocat investițiilor. Așa că, spun guvernanții, nu are rost să lăsăm banii acolo să stea degeaba, mai bine îi dăm cuiva care chiar are nevoie de ei.
Ministerul de Interne și Serviciile au nevoie de mai mulți bani de cheltuit pentru că ”securitate națională” și deja au epuizat bugetul. Luăm deci banii de la investiții în sănătate și educație necheltuiți și îi mutăm prin alte locuri. Așa că scade acel 25 RON alocat pentru investiții și se transformă în 12 RON să zicem pt investiții. Iar diferența merge la alte ministere, mai ”harnice” în a cheltui bani.

Ce vedeți mai sus sunt doar câteva exemple foarte des întâlnite. Dar sumarizand, de regulă, șmecheria functioneaza în felul următor:

Veniturile bugetare sunt estimate mult peste realitate pentru a da bine politic la populație (iete ce de bani dăm la educație și investiții).
Pe un buget mare unele instituții / ministere cheltuie bani în draci până în toamnă. În toamnă primesc bani noi pentru că nu se poate fără ele (SRI și Ministerul de Interne primesc întotdeauna bani în plus, an de an).
Creșterile de mai sus nu pot fi făcute fără a se lua din altă parte. Acel ”altă parte” sunt de regulă investițiile, educația, sănătatea și alte domenii care sunt pentru populație. De ce nu se cheltuie acești bani? Uneori pentru că nu există capacitatea de a face acele proiecte (ai nevoie de specialiști), alteori pentru că nu se vrea, iar acele ministere sunt ”rezervoare” pentru alte ministere la rectificare.

Ca o paranteză, de aceea politicienii se laudă că bugetul alocat e mai mare cu X% sau Y miliarde la investiții decât suma efectiv cheltuită de partidul anterior. Ei nu compară sumă bugetată de ei cu suma bugetată de ceilalți pentru că și unii și alții au exagerat cifrele.

PNL vrea o rectificare bugetară

M-am apucat să scriu articolul acesta după ce am văzut declarația asta a lui Orban (sursă):

“Noi finalizăm săptămâna aceasta evaluările şi săptămâna viitoare vom adopta ordonanţa de urgenţă privind rectificarea. Aş vrea ca până sâmbătă să vă reevaluaţi extrem de serios solicitările, pentru că vreau să existe fundamentări foarte solide pentru orice solicitare de bani. Ştim foarte bine că situaţia economică nu este dintre cele mai bune, că economia românească, ca toate economiile ţărilor lumii, a fost afectată de epidemia de COVID şi va trebui să drămuim fiecare ban şi, mai ales, să alocăm resursele către proiectele importante, către investiţii, către proiecte “, a spus Orban.

Declarația asta e tare ciudată având în vedere ce spunea Ministrul Finanțelor în ultimele 2-3 săptămâni. Spre exemplu aici:

Revenire rapidă a economiei cică, deși dacă vă uitați pe grafic reintrarea în teritoriu pozitiv are loc abia în 2021, dar mă rog.

Iată și aici:

Deci cresc pensiile deși acum aflăm că nu sunt bani? Sau când a zis că vor crește pensiile pe 1 august erau bani, dar o săptămână mai târziu nu mai sunt? Bine, dl. Cîțu una zice alta face de când a intrat în politică, puteți să vă convingeți și singuri de asta.
Dar întrebarea mea e: credeți că e haos la guvern sau am ajuns în punctul în care banii au fost cheltuiți iar acum trebuie redistribuit de pe la ceilalți?
Adică guvernul a dat bani la IMM Invest, va garanta plata facturilor pentru marile firme, a amânat încasarea taxelor și a impozitelor pentru toată lumea, nu doar pentru firmele lovite de Covid19, ba chiar a dat și o amnistie fiscală pentru datorii anterioare Covid19?
De ce? Dumnezeu știe! Dar apoi același guvern generos cu firmele vine și spune că nu mai sunt bani și trebuie strânsă cureaua.
Pentru mulți asta poate părea ceva neobișnuit, pentru cine e familiar cu felul în care funcționează bugetarea publică e doar aceiași poveste de anul trecut, dar ediția 2020. De data asta nu mai e PSD partidul care face măgăria asta ci PNL. De data asta nu e evaziunea fiscală de vină că nu au ajuns bani la buget ci Covid19 deși guvernul a renunțat voluntar la a încasa bani în multe situații.

Așadar au fost bani până acum pentru facilități pentru firme, dar în curând nu vor fi bani pentru alte lucruri.

Punem pariu că se taie de la Educație? Punem pariu că Ministerul de Interne și Serviciile primesc mai mulți bani?

Românilor nu le pasă de bugete

Cred că e important să adaug două alte chestii:

Bugetul pe anul 2020 NU a fost dezbătut în Parlament ci a fost adoptat de Guvern prin asumare. Asta înseamnă că Guvernul a trecut peste Parlament și a adoptat bugetul așa cum au crezut ei. Nu cred să fi fost vreun buget de la Revoluție încoace adoptat fără dezbatere așa cum a făcut PNL cu bugetul pe 2020. Curtea Constituțională a zis că e legal, dar asta nu schimbă cu nimic faptul că reprezentanții aleși ai cetățenilor nu au dezbătut bugetul. Eșecul bugetului pe 2020 aparține exclusiv PNL.
Bugetul asumat de PNL a fost construit încă de dinainte de Covid19 pe niște cifre nerealiste. Nu o spun eu ci Consiliul Fiscal care explică cu lux de amănunt ce era în neregulă cu bugetul pe 2020. Repet, aceste probleme erau semnalate înainte de Covid19, deci bugetul a fost construit pe fundamente nerealiste de dinainte de pandemie.

Chestiile astea două de mai sus sunt posibile pentru că publicului NU îi pasă de probleme care țin de bugetul public. Iar partidele politice știu asta și profită din plin de situație.
Pe de altă parte trebuie remarcat și că influencerii care erau foarte vocali în trecut pe probleme de justiție și orice legat de PSD, mai nou sunt foarte tăcuți. Orice chestie făcută de PSD, indiferent că era semnificativă sau nu era dezbătută amplu. Dacă PSD nu mai e acolo, lumea e preocupată de alte probleme, gen de ce pe un interlop are porecla ”Pian”, ce a mai zis vedeta X despre purtatul măștii și așa mai departe.

Concluzii

PNL nu vrea să renunțe la obiceiurile politicienilor tranziției și face aceleași scheme ca PSD-ul și celelalte partide politice de înaintea lor. Practic, au aruncat cu bani în marile companii din mediul privat și în curând ne vor anunța că nu sunt bani pentru una sau alta.
Dar toate astea nu s-ar putea face fără largul concurs al populației și influencerilor care se uită în altă direcție (voit sau nu) în perioada asta.
Și sincer lucrurile arată acum teribil de tare ca in 2008 când guvernul (Tăriceanu) de atunci o ținea sus și tare că totul e ok și criza e la alții, nu la noi. În 2009 au fost luate o serie de măsuri fiscal bugetare care au pus consumul și mediul privat mic și mediu în genunchi. Sper ca 2021 să nu fie la fel.

Spune și altora