Am dat la un moment dat peste o știre interesantă (sursă):

România ocupă locul 28 într-un clasament al celor mai atractive 34 state din Europa, Orientul Mijlociu și Africa (EMEA) pentru companiile private, reiese din analiza EMEA Entrepreneurial & Private Business Heatmap, realizată de rețeaua PwC.

Nu locul în clasament în sine e important pentru că studiul în sine e restrâns în privința numărului de țări studiate. Ce e interesant însă e că majoritatea oamenilor care citesc știri de genul ăsta presupun că taxele prea mari ne țin în jos, altfel România ar fi tigrul Europei cum zicea Tăriceanu acum mulți ani.

Când ne uităm la detalii vedem însă așa:

România obține cel mai bun scor la capitolul cadru fiscal și de reglementare care ia în considerare nivelul principalelor trei taxe și la care ocupă primul loc între cele 34 de țări analizate.

Eu am tot zis că România e paradis fiscal raportat la alte state cu economii similar, dar mereu sare câte unul să strige că statul jecmănește antreprenorul român sau alte variații pe tema asta. Dacă inclusiv PwC zice că România e foarte atractivă fiscal atunci cred că sunt clare lucrurile.

Următoarea categorie unde România punctează sus este macroeconomie, unde ocupă locul 8,

Iarăși, interesant cum stăm bine la indicatori macroeconomici, pe unde toată lumea critică. Dar apoi vin și chestiile care ne trag în jos:

în timp ce la restul categoriilor se situează în partea de jos a clasamentului, astfel: politicile sociale, de guvernanță și mediu (ESG) – locul 24, mediul de afaceri – locul 26, tehnologie și infrastructură – locul 30, competențe și talente – locul 32 și sănătate publică – locul 34, ultimul loc.

Cred că merită subliniat aici că stăm foarte prost la:

• politici sociale – deci lipsa de interes pentru populație e de nașpa inclusiv pentru mediul de afaceri? Lol, cine ar fi bănuit.
• mediul de afaceri local – formulare cam ambiguă, dar e vorba de
• tehnologie și infrastructură – faptul că ai internet de nu știu câți giga nu te ajută cu nimic dacă lumea nu știe să îl folosească decât pentru streaming de youtube și facebook. Valabil și pentru infrastructură, dacă faci autostrăzi de nicăieri spre nicăieri nu te ajută la nimic.
• competențe și talente – educația aia subfinanțată de ani de zile ține investitorii departe? nu aș fi bănuit.
• sănătate publică – o populație bolnavă nu e o forță de muncă productivă. Ai crede că e la mintea cocoșului, dar se pare că nu.

E obositor să ți se spună ani de zile la rând că nu știi ce vorbești când cifrele îți dau dreptate, dar uite că acolo suntem. Clasa politică și antreprenorială locală se trage în continuare pe fund referitor la prioritățile țării, dar dacă România ar face prioritate din investitul în domeniile deficitare de mai sus ar rezolva ușor foarte multe din actualele sale probleme.