Alegerile din Belarus și Moscova

Ultimul subiect de pe internet în care lumea a devenit expertă e Belarus. Pentru că mă interesează ce se întâmplă în fostul spațiu sovietic am urmărit și eu subiectul, dar evitând pe cât pot pe cei din România care scriu pe subiect. De ce?
Pentru că mai toți românii care își dau cu părerea pe subiect judecă situația prin prisma proprie noastre experiențe cu Ceaușescu deși situațiile nu sunt deloc similare. Ba mai mult, mulți dintre ei folosesc idei care se aplică în Vest pentru a explica situația din Est, chestie care iarăși denotă superficialitate.
Dacă vreți să citiți chestii la obiect despre Belarus atunci va trebui să încercați să urmăriți oameni din Belarus care explică lucrurile, nu români care citesc Dumnezeu știe pe cine și apoi dau ideile ca și când ar fi ale lor.
O analiză foarte bună a situației (până acum 6 zile) o făcuse tipul ăsta spre exemplu. Dați un follow omului dacă vă pasionează subiectul.
Dar nu despre vream să vă vorbesc, ci despre un mod de a privi lucrurile care se petrec prin Belarus pe care nu îl văd deloc pe la analiștii români deși e al naiba de ușor de înțeles: distanța geografică a Belarusului de Moscova.

Rusia suferă de claustrofobie

Deși este cea mai întinsă țară din lume, Rusia suferă de claustrofobie.
Geografic vorbind Rusia e o țară a câmpiilor întinse. Are un lanț montan care separă partea europeană de cea asiatică, dar dacă privim lucrurile dinspre Europa vom vedea doar stepă.
Câmpiile temperate sunt bune pentru agricultură, dar nu sunt prea grozave pe vreme de război pentru că armatele inamice pot avansa nestingherite de obstacole geografice majore.

Aveți pe harta asta încropită de mine la repezeală 3 invazii diferite:

• cea nazistă din al Doilea Război Mondial (roșu)
• cea germană și austriacă din Primul Război Mondial
• cea franceză din timpul lui Napoleon

Rusia a fost invadată de 3 ori în ultimii 200 de ani, ultima oară în anii 40 ai secolului XX. Strategia Rusiei a fost dintotdeauna să împingă cât mai departe granițele de Moscova, centrul spiritual, politic și economic al Rusiei. În perioada țaristă rușii au reușit să împingă granițele dincolo de Polonia până aproape de Berlin.
După Primul Război Mondial Rusia a pierdut o parte din teritoriile vestice (Basarabia a mers către România), Ucraina a obținut autonomie, Polonia a reapărut pe hartă și așa mai departe. Cum istoria pare a fi ciclică, Rusia (URSS) a recâștigat spațiul de care avea nevoie după al Doilea Război Mondial când armata sa a ajuns până la Berlin. Pe lângă teritoriul intregrat în URSS s-a ales și cu aliați controlați mai mult sau mai puțin de la Moscova.
Tot acel spațiu, toate acele teritorii sunt necesare Rusiei pentru a se proteja de invazii terestre. Cu cât armata inamică trebuie să traverseze un teritoriu mai mare, cu atât îi va fi mai dificil și va dura mai mult să ajungă la Moscova. Și asta nu neapărat din cauza faimoasei ierni rusești ci din cauza faptului că liniile de aprovizionare devin din ce în ce mai lungi și, prin urmare, mai vulnerabile la atac. Acolo unde liniile de aprovizionare nu sunt atacate, noroiul, infrastructura proastă, frigul și lipsa resurselor proprii vor face viața foarte dicifilă pentru invadatori.
Dacă pentru a invada URSS trebuie să pleci de la Berlin, pentru a invada Rusia din anul 2020 e suficient să pleci din Lituania sau Estonia. De acolo nu e o distanță foarte mare de parcurs până la Moscova. Nici de la Kiev (Ucraina) până la Moscova nu faci foarte mult. De aceea Rusia a pornit și finanțează acel război de secesiune din estul Ucrainei, tocmai pentru a mai pune ceva teritoriu între un potențial invadator și capitala sa.
Tendința însă e clară: odată cu dezintegrarea URSS-ului în 1991, granițele altor state s-au apropiat foarte mult de Moscova.
Iată cum se văd lucrurile de la Moscova:

În dreapta se văd Estonia și Letonia, țări membre NATO. În centru e Belarus, tradițional aliat fidel Rusiei. În stânga e Ucraina, fost aliat al Rusiei, dar care a decis să se dea cu Vestul și cochetează cu UE și NATO.
Toate aceste teritorii au aparținut Rusiei acum mai puțin de 30 de ani. Pentru Rusia, a opri influența Vestului e vitală din punct de vedere politic și militar. Transformarea estului Ucrainei într-o zonă de conflict era necesară din perspectiva Rusiei pentru a bloca accederea Ucrainei la UE și NATO, dar și pentru a își asigura spațiu de manevră în caz de conflict.

Care e treaba cu Belarus?

Treaba cu Belarus e următoarea: Dacă Rusia pierde Belarusul atunci va permite Vestului să se apropie și mai mult de Moscova. Iată cum arată lucrurile dacă ne uităm la distanțe:

Din ce țară e distanța cea mai scurtă spre Moscova? Din Belarus.
Dacă Belarus intră sub influența Vestului atunci Moscova e la un rezervor de benzină distanță de o armată invadatoare. Ba mai mult, Belarus juca un rol important pentru Moscova pentru că îi permite armatei sale să avanseze rapid spre Polonia, țările baltice și Ucraina. Geografia Belarusului ar permite armatei Rusiei să împingă rapid și mult în interiorul unei potențiale linii de front, asigurându-se că NATO nu poate uni un front baltic cu un front la nord de Marea Neagră.
Belarus e de asemenea important pentru securaritatea enclavei rusești din Kaliningrad, aflată între Marea Baltică, Polonia și Lituania.

Ce înseamnă asta pentru Belarus?

A pierde Belarus ar fi a doua greșeală strategică majoră a lui Putin de când e președinte, după pierderea Ucrainei. Îmi imaginez că va încerca să evite situația asta cu orice preț.
Tocmai de aceea eu nu sunt teribil de optimist privind posibilitatea ca lucrurile să se schimbe în mod real acolo. Poate va pleca actualul președinte și va veni un altul, poate că se vor permite niște reforme pe ici pe colo, cât să liniștească protestele.
Cert e că șansele ca Belarus să iasă de sub orbita Moscovei în perioada următoare sunt mici. Moscova încă are o influență uriașă în Moldova spre exemplu, deși e la o distanță considerabil mai mare, dar imperativele geo strategice o obligă să lupte în continuare pentru influență în aceste teritorii. E de așteptat ca Belarus să nu poată ieși de sub influență rusească. Nici nu e foarte clar dacă vor să iasă, având în vedere că au văzut probabil ce s-a întâmplat cu Ucraina când a încercat asta.
Mă surprinde superficialitatea unor oameni care se vor analiști și care nu văd niște chestii evidente. Nu! Belarus nu e Ucraina, Belarus e mai important decât Ucraina. E suficient să vă uitați la o hartă ca să înțelegeți asta. Nu înțeleg cum își pot da cu părerea oamenii pe subiectul ăsta fără să se fi uitat măcar pe o hartă, mai ales având în vedere că felul în care distanțele și geografia influențează deciziile marilor puteri reprezintă una din bazele geopoliticii.
În fine, dacă vreți să aprofundați acest subiect, vă recomand Răzbunarea Geografiei de Robert Kaplan, care explică foarte bine nu doar situația Rusiei ci și a altor puteri.
Iar la final, așa cum vă spuneam mai sus, dacă vreți să aflați mai multe despre situația concretă din Belarus urmăriți oameni din Belarus (sau din spatiul ex sovietic, care pot citi in limba rusa), nu români.